APIA şi afacerea subvenţionării celor peste 1 milion de hectare pentru gâsca cu gât roşu

Distribuie articolul:

Pe lângă subvenția pe suprafață pe care o încasează fermierii, MII DE MILIARDE DE LEI se „toacă”, în fiecare an, pentru ca APIA (Ialomiţa, în cazul de faţă) să acorde –  „bonus” – sume deloc modice acelor agricultori care sunt de acord să lase nerecoltat porumbul de pe nişte parcele de teren, chipurile, ca să aibă ce mânca aşa-numita „GÂSCĂ CU GÂT ROŞU”…

Branta ruficollis, pe numele ei ştiinţific, se dovedeşte a fi revoltător de APIA giscacostisitoare. Mai ales din cauză că nimeni, nici Societatea Ornitologilor din România (SOR), nici Asociaţia Vânătorilor şi Persarilor (AGVPS) nu par a fi făcut vreo analiză, nici a numărului de păsări pentru care trebuie asigurată (?) hrana, nici a cantităţii de hrană pentru perioada în care ele iernează pe teritoriul României.  Un sprijin similar este plătit și fermierilor din alte zone și care pot accesa banii europeni reprezentând plăți de agro-mediu și climă – Pachetul 3, pajisti importante pentru păsări. Aici sunt incluse vânturelul cristelul de câmp – 244 E/ha/an; sfrânciocul cu fruntea neagră, dar și vânturelul de seară – 171 de euro/hectar. Sunt sprijiniți suplimentar și fermierii care dețin pajiști importante pentru fluturi – 263 de euro/ha/an.

Peste UN MILION de hectare

Da, aţi citit bine! Suprafaţa de terenuri arabile eligibile pentru subvenţia din partea APIA este situată pe raza a 126 comune şi oraşe din sud-estul României, şi cuprinde aproape un milion de hectare.
În timp ce în Spitale mor oamenii, din cauză că dotarea cu aparatură medicală şi instrumentar încă este precară, în timp ce mor oameni, bătrâni fiindcă-s subnutriţi (din cauză că au pensiilor mici şi, după ce-şi plătesc utilităţile, impozitele, medicamentele, abia de le mai rămâne şi pentru mâncare, măi îmbuibaţilor!), în timp ce în ţara asta nu avem şosele, iar în multe localităţi încă sunt uliţe din pământ, nu e apă curentă, iar WC-urile sunt tot în fuindul curţii, Şcolile rămân fără elevi fiindcă abandonul şcolar este în creştere, iată, aflăm că România cheltuie aşa nemernic de mari sume de bani pentru ca nişte păsări să mănânce BIO! Căci, dacă nu ştiaţi, vă spunem noi că pesticidele şi fitostimulatorii (îngrăşămintele naturale) nu pot fi folosite în perioada cuprinsă între însămânţarea culturii de toamnă şi 15 martie. Ba chiar în aceste luni, se interzic lucrările agricole, folosirea metodelor de utilizare a otrăvurilor, păşunatul, aratul sau discuitul… APIA eiIalomiţa – 50 de inşi, peste 100 de MILIARDE, an după an!

Am vrut să aflăm, noi cei de la ziarul Ştirea, şi ce anume subvenţii, şi câţi bani au mai încasat ialomiţenii care figurează în listele APIA Ialomiţa ca fiind agricultori/fermieri. Şi-am aflat. Listele sunt ameţitoare, mai ales ca sume de bani cheltuiţi pentru fel de fel de aşa-numite „Măsuri” şi „Axe”. Rând pe rând, le vom trece în revistă, cum se spune! Azi, însă, ne rezumăm la a vă preciza suma fixă pe care a cheltuit-o anul trecut, Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) Ialomiţa, instituţie condusă de „veteranul” STOIAN Florea. Sigur că domnul Stoian n-a „făcut de capul lui” toată această repetabilă cheltuială, ci ea a fost girată de adjuncţii şi specialiştii cu care conlucrează! Vorbim, desigur de Moroianu Mihai – director executiv adjunct, de Dorobanţu Virgil – director executiv adjunct, şi de Naca Daniel – şef Seviciu Autorizare Plăţi. Şi, la o adică, am putea să vorbim defermieri 1spre cei peste 110 salariaţi pe care-i are în „schema de personal” această instituţie a statului.

Carevasăzică, 10.648.578 lei!

Mult al dracului!, cum ar zice autorul unui roman despre condiţia „ţăranului” român… Şi, reţineţi că noi n-am intrat decât în posesia numelui/denumirii primilor 50 de beneficiari! C-atâţia am considerat noi ca fiind „grosul” cheltuielilor cu activitatea agricolă desfăşurată de „băieţii deştepţi” ai judeţului! Şi mai reţineţi şi că în „afacerea” cu astfel de subvenţii figurează şi foarte mulţi care fac parte din aşa-zisa formă juridică: Intreprindere Individuală. Nu credem că mai este nevoie să vă spunem noi că listele cuprinzând beneficiarii SUBVENŢIILOR sunt revoltător de lungi şi de „contondente” în raport cu lipsa forţei de muncă şi fiscalizarea întru impoziatare a domeniului agriculturii, a conglomeratului de activităţi care mai de care mai practicate „la negru” şi în sfidarea oricăror reguli ce ţin de Sănătatea Publică. Ce spun legile, reglementările, în domeniul subvenţiilor, şi cum de-am ajuns să fim în stare de-asemenea dărnicie pentru UNELE specii? Spun că pentru a primi sprijinul financiar consistent, cultivatorii terenurilor agricole, trebuie să respecte anumite cerinţe, cea mai importantă fiind aceesa de a recolta porumbul după 15 septembrie, şi de a lăsa nerecoltată minim 5% din suprafaţă. Şi ca să fie „treaba oablă” în prevederile legale făcute de ei pentru ei, se spune că în situaţia în care pe acel teren fermierul nu cultivă porumb, el este obligat să asigure o cantitate de 100 kg de porumb boabe la fermieri platihectar, în cel puţin un punct de hrănire situat pe suprafaţa fiecărei parcele angajate în „cursa” hrănirii gâştelor cu gât roşu…

Ce (NU) ştim despre această gâscă

Protejată la nivelul Uniunii Europene, ocrotită pe plan internaţional prin Convenţia pentru Conservarea Vieţii Sălbatice şi a habitatelor Europene, gâsca cu gât roşu nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat. Sosește începând cu luna octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în martie. În zonele de cuibărit ocupă habitatele deschise specifice tundrei, cu iarbă și tufăriș din zonele de câmpie sau colinare, preferând zonele mai uscate din apropierea cursurilor de apă. În zonele de iernare, preferă de asemenea zonele joase, de câmpie, bogate în culturi agricole. Câte păsări de-astea „pe cale de dispariţie” sunt, în trecere, prin judeţul Ialomiţa, dar şi care este traseul lor, credeţi că se ştie? Noi nu credem! Dar, desigur, o să „luăm urma” acestui subiect de presă! Nu de alta, dar se mai poate o aşa de mare sfidare la adresa celor care îndură lipsuri, în timp ce alţii huzuresc pre(a)ocupaţi, iată, de nişte gâşte! Fie ele şi „cu gât roşu”, tot nu e normal să li se cheltuiască românilor atâţia bani, an după an! Faptul că unii susţin că arealul acestei specii, Gâsca cu gât roşu, însumează cel puţin un milion de hectare, în sud-estul Romanei, nu poate decât să dea curs unor suspiciuni legate de interesele unor „băieţi deştepţi” din cadrul APIA, ce s-ar putea dovedi a fi „mână-n mână” cu nişte agricultori „jmecheri”.

IONICA GHINEA

 


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *