* De ani de zile, problema retrocedărilor a pus „pe bigudiuri sau în pioneze” nervii multora dintre cei îndreptăţiţi să-şi primească, fie terenurile pe care le-au avut, fie alte terenuri, fie bani care să recompenseze pierderea materială.
Primăria municipiului Urziceni publică de-aproape 2 ani LISTA cu 
terenuri intravilane aflate în domeniul privat al municipiului, terenuri care sunt „la dispoziţia Comisiei locale de aplicare a legilor retrocedării”. În listă figurează parcele care mai mari (de aproape 13.000 mp), care mai mici (de doar 300 mp), însă, toate, însumează o suprafaţă care nu-i deloc o cantitate neglijabilă.
Constatând că referitor la suprafeţe şi locaţii anunţul cu nr. 4932 din 26.03.2014 este unul „identic şi la fel” (vorba prostului!) cu anunţul cu nr. 17248 din 29.09.2015, ne-am întrebam de ce Comisia nu a retrocedat, în toată această perioadă, acele terenuri? Aşa că am întrebat la Primărie şi, din răspunsul oferit de „doamna de la Cadastru”, am înţeles că „… Sunt terenuri care nu sunt acceptate de oamenii care ar avea dreptul să primească. Sunt terenuri în pantă, sunt terenuri la limita localităţii, la hotar cu Manasia, în pantă foarte mare şi asta e problema. Nu le ţinem noi. Altfel nu le-am fi pus pe site (…) Sunt revendicări le Legea 10. Sunt oameni care au avut locuinţe în zona centrală, case care au fost demolate ca să se construiască blocuri (…) Ei preferă despăgubiri cu puncte, cum se calculează acum, la ANRP (…)”.
Din păcate, când am vrut să aflăm mai multe informaţii referitoare la cât ar mai avea de aşteptat până să-şi primească drepturile, doamna ne-a replicat, considerându-se îndreptăţită a proceda astfel : „ …Nu ştiu. Dar, de ce nu vorbiţi cu doamna secretar a Comisiei? Domnişoara Andrei Cristina. Dar, săptămâna aceasta să ştiţi că este în concediu. Când cereţi, cereţi la secretarul Primăriei”.
Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm să ni se poată răspunde câţi cetăţeni aşteaptă să li se retrocedeze terenuri şi, nu în ultimul rând, ce (mai) poate face Primăria dacă, iată, oamenii tot refuză să intre în posesia acestor terenuri care, înţelegem, nu sunt pe placul lor, fiindcă – vezi Doamne! – sunt… „ tocmai la mama Dracului!”, iar ei nu au ce să caute acolo…?