Opoziţia nu se opune, ci se supune…

Cel puţin în Ialomiţa aşa se vede! Şi nu de azi, de ieri, de-alaltăieri, ci dintotdeauna! Şi chiar dacă la nivel naţional Opoziţia se preface că se opune, uite că din sondaje reiese că preşedintele Klaus Iohannis continuă, în luna august, să fie personalitatea politică în care românii au cea mai mare încredere ( 59%), dar scade cu 19 procente faţă de decembrie 2014, pe când avea 78%.
Deşi au aflat şi ei rezultatele acestui sondaj de opinie, liderii organizaţiilor PNL (rezultate din „curvăsăreala” dintre PDL şi partea liberală a USL), par că nu au înţeles că a fi în Opoziţie nu înseamnă doar să porţi această titulatură timp de 4 ani, ci înseamnă să te lupţi – în plan politico-ideologic, desigur! – cu adversarii care deţin Puterea. E-adevărat că în toţi cei 25 de ani, tot aşa s-a întâmplat! Dar, nu ştiu de ce, de la un timp încoace, constat că oamenii nu mai acuză doar Puterea fiindcă nu-şi respectă promisiunile electorale, ci acuză şi Opoziţia, pe motiv că nu are oarece atitudine faţă de nerealizările celor care au ajuns să deţină Puterea datorită promisiunilor electorale.
Privită din acest unghi strategic ales de către oricare analist politic, (in)activitatea liberalilor de…coloratură, dă ghes cârcotaşilor să concluzioneze că, în fapt, liberalii ialomiţeni sunt doar nişte oportunişti care nici măcar de „ochii soacrei” nu încearcă să facă oarece curăţenie pe scena politică, ci preferă să se înhăiteze cu cei de la Putere şi, împreună, să tot „ascundă gunoiul sub preş”.
Cine sunt, de fapt, cei care ar putea să facă opoziţie, dar nu fac? La o adică, numele lor nici nu sunt aşa sonore precum le place lor să creadă! Dar, totuşi, nici nu putem spune că n-a auzit nici dracu’ (sic!) de preşedintele Ioan Martin şi/sau de vicepreşedinţii: Catrinoiu Gheorghe (primarul municipiului Feteşti); Mihai Emilian (patronul cofetăriei Elsa); Sava Constantin (primarul municipiului Urziceni); Roşu Nuţi (primăriţa comunei Făcăeni); Petre Gheorghe (directorul Muzeului Agriculturii) şi, nu în ultimul rând, de Cristina Pocora; Tinel Gheorghe; Iancu Nae şi alţi „fruntaşi” aspiranţi la funcţii înalte. Când vezi cât de lung e „cârnatul” în care s-au amestecat atâtea nume, mai mult sau mai puţin cunoscute, şi când ştii despre fiecare, nu numai ce face azi, ci şi ce-a făcut până să intre-n politica postdecembristă (în cazul unora, chiar cu ascendenţă în politica de dinainte de ’89), sigur că şi înţelegi de ce este egal cu zero atitudinea lor în a se opune Puterii, atunci când trebuie, desigur! Înţelegi, deci, că ocupând funcţii bugetare, cei mai mulţi dintre ei sunt nişte nevolnici subordonaţi ai conducerii de partid şi de stat care este în mâinile PSD. Pe cale de consecinţă, nu au nici un interes să „mişte-n front” riscând să-şi facă duşmani din actualii şi, cel mai probabil, viitorii lor şefi. Ba unii, în nemernicia faptelor lor, intenţionat lasă loc de bună ziua, astfel dând de înţeles că, la o adică, ar putea sări în barca adversă.
Este ştiut faptul că în cel de-al patrulea an al fiecărui mandat, dând dovadă de un tupeu ce adeseori pare a fi razant cu nesimţirea, politicienii „se întorc cu faţa către popor”. Că faţa lor este una hidos de prefăcută, iar vorbele ce însoţesc grimasele sunt de-a dreptul deşănţat de libidinoase, nici nu cred că mai este nevoie să vă spun eu. Eu pot, cel mult, să vă mai spun, reamintindu-vă, că în anul premergător fiecărei campanii electorale, mahării de la Centru descind în judeţe şi, organizând conferinţe de presă, vor să atragă iarăşi atenţia cetăţenilor pe care câteva luni mai târziu îi vor aştepta la vot. Aşa că pregătiţi-vă să-i vedeţi iarăşi mimând suflecarea mânecilor, semn că „sunt puşi pe fapte mari”. Sigur că ideal ar fi ca, în momentul în care o să-i auziţi promiţându-vă iarăşi „Marea cu sarea”, dumneavoastră, cetăţenii-contribuabili, să aveţi măcar atâta „vână” cât să îi întrebaţi ce au făcut, concret, în timpul mandatului! Cum însă, de la an la an constat că şi cei mai mulţi dintre cetăţeni au ales să nu se opună, ci să se supună, mă cuprinde deznădejdea la gândul că, în ceea ce priveşte Opoziţia, nu mai pot avea nici măcar aşteptări, darămite speranţe…