Omul care desena cu picioarele, cu mâinile, geometrii originale 
înţelese doar de el – a plecat dintre noi.
Tălpile, vârfurile şi călcâiele picioarelor mângâiau şi loveau pământul, scena, în acelaşi timp, ca un tată de fete…
Maestrul coregraf Mihai Runcanu a plecat la Ceruri luând cu el muzică şi dans popular pe care le-a aşezat într-o bocceluţă din pânză albă cu legătură din brâu roşu…
Neastâmpărul ordonat, calculat într-o permanenţă consonanţă cu muzica l-am văzut astăzi, 15 iunie când, peste căldura sufocantă de afară era recele din inimile celor care l-au însoţit.
„Runcanii“ domniei sale, îmbrăcaţi în costume populare, având la comandă pe maestrul Nicuşor Iancu au însoţit alaiul mortuar….dansând!
Dansau înlăuntrul lor, murmurând muzică de Bărăgan îmbrăcată în alb şi roşu, făcând parcă în ciudă MORŢII…
MOARTEA nu i-a luat decât forma corpului!
Picioarele, mâinile, „urechea“ şi, mai ales, inima ni le-a lăsat aici, la orchestra „Doina Bărăganului“ şi, cu voia Dumneavoastră, la Ansamblul de dansuri şi joc popular „Mihail Runcanu“…
Unul dintre „Runcanii“ căruia un accident trist i-a stopat dansul popular, cu sufletul care luase forma scenei de jocuri populare, mi-a mărturisit: „Nea Mihai mi-a fost ca un tată. Tinereţea mea de flăcău mi-am trăit-o în preajma sa, prin ţări străine, acasă. Şi după 
pensionarea sa am continuat să ne vedem, să-i cer un sfat…“
Domnule profesor doctor Cristi Obrejan, maestre Nicuşor Iancu!
La prima repetiţie, primul spectacol ar fi minunat ca muzica şi paşii să se regăsească în versurile dansate şi dansante ale poetului:
„Doi paşi la stânga, binişor
Şi încă doi, la dreapta lor…!“
Încet-încet! Să nu-l trezim pe Maestru!
Suntem, deja, mai săraci cu un pas…săltăreţ…
Suntem, în acelaşi timp, mai bogaţi cu o mulţime de…dansuri şi jocuri populare aşezate pe plăsmuirile minţii maestrului Mihai Runcanu – cărţile.
Inspirată de:
Unde omu-şi lasă banu’…
Am stat cu Mihai Runcanu,
Şi nu ne-am băut paharu’!
Am vorbit de dans, de joc,
Despre copii şi noroc…
Păun Ialomiţeanu şi toţi cei care ne cunosc
Ce să mai comentezi?! Gelu Păun, cu talentu-i inconfundabil, a compus acest fel de epitaf pentru regretabila pierdere a folclorului ialomiţean şi, probabil, naţional. Păcat că în ultima vreme maestrul coregraf Mihail Runcanu a fost marginalizat, conflictul dintre el şi Cristian Obrejan fiind deja de notorietate, ultimul fiind mult prea „preţios” pentru a colabora cu tăticul dansului popular de pe aceste meleaguri. Dovadă stă faptul că nici măcar n-a fost invitat să facă parte din juriul festivalului pe care el l-a „născut”. Bine că au fost invitate tot felul de personalităţi din presa ialomiţeană, care mai de care mai „folcloristă”. Toată viaţa mi-a fost urât pupincurismul post mortem. Poate Mişu şi Dumnezeu o să-i ierte pe toţi cei care l-au mâncat de cur în frumoasa lui viaţă artistică.