* De ani de zile, fermierii români se tot plâng că subvenţiile le sunt mai mici decât cele din alte ţări ale Uniunii Europene. Din păcate, comparaţia se rezumă doar la subvenţii, nu şi la cât de mult (re)investesc fermierii străini în tehnologie de ultimă generaţie, mai cu seamă în maşini şi utilaje agricole, în pregătirea forţei de muncă, în cercetare, în strategie de piaţă şi, mai ales, în competitivitatea calităţii produselor lor.
Statisticile ne arată că peste 73% din parcul de tractoare şi combine de recoltat din agricultura Românei au durata de viaţă depăşită, iar dotarea tehnică cu maşini agricole are o influenţă directă asupra performanţei pe piaţă a producătorilor. Şi, cică, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a elaborat şi o strategiei pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu şi lung (2020-2030), mai-marii agriculturii româneşti fiind convinşi că una dintre nevoile de dezvoltare o reprezintă dotarea cu maşini agricole şi înlăturarea pe cât posibil a dificultăţilor în adaptarea la standardele europene de siguranţă alimentară şi de calitate la nivelul unui segment reprezentativ al producătorilor şi procesatorilor.
Potrivit Agerpres, în strategie se precizează că „Dotarea tehnică cu maşini agricole are o influenţă directă asupra performanţei pe piaţă a producătorilor. Din datele centralizate la nivelul MADR, la sfârşitul anului 2012, în parcul de tehnică agricolă se înregistrau 184.446 tractoare, 24.078 combine de recoltat cereale păioase, 147.471 pluguri, 90.092 grape cu discuri, 73.519 semănători de diferite tipuri etc. Această dotare tehnică a agriculturii presupune o încărcare teoretică de 50,7 ha arabil/tractor fizic, de circa trei ori mare faţă de media europeană şi de 91,3 ha/combină de recoltat cereale în vârf de campanie agricolă. La această situaţie trebuie specificat că peste 73,1% din parcul de tractoare şi combine de recoltat cereale au durata normală de funcţionare depăşită şi, în plus tractoarele din gama de 61-79 CP deţin o pondere numerică însemnată în parcul total (59,2%), urmate de tractorul de 45 CP (24,1%)”. Soluţia prevăzută în document pentru rezolvarea acestei nevoi vizează un sprijin pentru investiţii în maşini agricole pentru producători şi modernizarea unităţilor de procesare a produselor agroalimentare, deoarece creşterea productivităţii în domeniul agricol depinde într-o mare proporţie de mecanizarea sectorului. „Deşi în ultimii ani parcul de maşini agricole s-a îmbunătăţit şi extins, inclusiv prin existenţa unor scheme de sprijin public co-finanţate din FEADR în cadrul PNDR 2007-2013, este necesară continuarea sprijinului pentru investiţii în perioada următoare. Dotarea cu tehnologii, maşini şi utilaje noi este în continuare o măsură critică de reformă a sectorului agricol în care investiţiile de capital sunt încă mult deficitare. Întrucât parcul de maşini şi utilaje agricole este deficitar şi învechit, pentru a răspunde nevoilor şi obiectivelor agriculturii pe termen mediu şi lung, ar trebui ca până în anul 2030 să se atingă un grad de încărcare teoretică de 35 ha arabil/tractor fizic (echivalent 65 CP). O astfel de ţintă ambiţioasă presupune o investiţie susţinută în dotarea exploataţiilor agricole cu maşini şi utilaje, cu sau fără sprijin din partea fondurilor europene”, se menţionează în document. Aşadar, la orizont se întrezăresc alte ajutoare pentru agricultorii români.
Toți vor subvenții, ajutoare, ș.a.m.d. De unde?. Dacă mulți contribuabili (mai ales marii contribuabili) ”evită” plata taxelor și impozitelor, dacă evaziunea a depășit orice închipuire, ”dezorganizarea” organizată a ANAF, salariile mici a celor responsabili cu colectarea (sunt mai mulți directori și șefi fel de fel decât cei din ”execuție”), recurgerea la insolvență ș.a., atunci, de unde?. Și mai este o vorbă: ”românul, indiferent cât ar avea, tot este tentat să primească”. Și, nu în ultimul rând, pentru tehnologie nouă, trebuie să avem și oameni pregătiți pe măsură. Ori, ce iese din școală………….