Patronul covrigăriei din curtea spitalului, cică intenţionează să-şi mute afacerea…

* Mutarea calabalâcului, însă, nu se va petrece la sfârşitul acestei luni (dată la care expira contractul iniţial de închiriere a spaţiului), ci abia peste doi ani, adică în 2016. De ce tocmai atunci? Pentru că atunci expiră prelungirea duratei de concesionare stipulată într-un Act adiţional despre care, nu numai eu am aflat abia acum.  

Pentru cei care încă mai cred că justiţia şi organele de control nu sunt chiar putred de corupte, aşa cum pretindem unii dintre noi, iată încă o dovadă a toleranţei, a ineficienţei, a (dez)interesului din spatele permutărilor şi aranjamentelor matematic calculate astfel încât conducerea de partid şi de stat să-şi poată face mendrele cu banii publici şi, desigur, cu patrimoniul aparţinând instituţiilor statului. În toţi anii postdecembrişti care au trecut, spitalul de urgenţă Slobozia, căci despre el este vorba, a închiriat spaţii comerciale. Cu clientela asigurată, patronii buticurilor au făcut profit (mai mult sau mai puţin declarat, spre a fi impozitat), în timp ce plăteau o chirie de-a dreptul ridicol de mică.  Povestea începe în anul 2009, şi ea ar fi putut fi dată uitării dacă termenul contractului de concesiune/închiriere nu ajungea la scadenţă. În anul 2009 s-a încheiat cu SC Floriconstruct SRL contractul de locaţiune nr. 4879/29.06.2009 pentru închirierea unui spaţiu de 50 mp. În contract se menţionează că data expirării contractului este 30.05.2014. Însă, în data de 16.09.2009 s-a încheiat actul adiţional nr. 7925/16.09.2009 în care se prelungeşte valabilitatea contractului de închiriere până la data de 30.05.2016. Povestea covrigăriei din curtea Spitalului a făcut să curgă multă cerneală, presa vremii titrând „la greu” despre prefacerile din spatele acestei afaceri. Mai ales că despre afacere s-a tot vorbit că ar fi patronată de o rudă prin alianţă a juristului Zamfir, sigur că nici nu avea cum să nu atragă atenţia cârcotaşilor care îndrăznesc să vadă şi dincolo de aparenţe, măcar în ceea ce priveşte concesionarea terenului astfel încât afacerea să aibă „vad”, produsele fiind comercializate mai mult către „orişicine” decât către pacienţii spitalului, aşa cum se întâmplă cu toate celelalte spaţii din incinta unităţii spitaliceşti. Nu mult după ce s-a finalizat construcţia, presa a adus în atenţia opiniei publice aspecte legate de ilegalitatea eliberării Autorizaţiei de construcţie, primăria municipiului Slobozia fiind „băgată-n corzi” graţie concluziilor la care au ajuns specialiştii Inspectoratului de Stat în Construcţii, cei care au emis decizia prin care susţinea nulitatea autorizaţiei de construcţie (autorizaţie eliberată de către „băieţii deştepţi” din Primăria municipiului Slobozia), fără ca la dosarul cauzei să existe şi acordul scris al proprietarului terenului concesionat, proprietar care nu era Spitalul, ci Consiliul Judeţean Ialomiţa.  După „lupte seculare care au durat…aproape 5 (cinci) ani, domn’ Ciupercă şi hoardele de trepăduşi aflaţi în subordinea preşedintelui CJI, dar şi conducerea Primăriei municipiului Slobozia, au făcut pe dracu-n patru şi, pe motiv că patronul covrigăriei a trebuit să facă un împrumut bancar pentru a-şi construi buticul, iar banca nu i-a acordat împrumutul decât în condiţiile în care patronul se angaja ca nu numai rambursarea creditului să se deruleze pe o perioadă de 7 (şapte) ani, ci şi contractul din spatele gajului (adică buticul) să fie tot pe-aceeaşi perioadă, împreună au pus de-un act … adiţional la contractul care, iniţial, se derula până luna aceasta, mai precis până la 30 Mai 2014. Apoi, bazându-se pe documente, patronul s-a extins, aşa după cum se vede şi-n fotografia care însoţeşte acest articol de presă, care nu este unul scris „la comandă”, şi nici ca să „decartaţi” , domnule Dumitrache!

       Ce zice patronul…

Întrebat de noi ce-are de gând să facă la finalizarea contractului, în cazul în care conducerea de-atunci a spitalului va considera că o asemenea afacere n-are ce să caute în curtea unităţii spitaliceşti, patronul Florin Dumitrache ne-a spus: „ (…) Din 2004, parcă, şi până în 2009 când am venit eu, aicea, în curtea spitalului, a fost întotdeauna activitate comercială. Aici a fost şi magazin de legume-fructe, şi altă covrigărie, a fost şi-un magazin de îmbrăcăminte, au fost foarte multe firme, şi n-a zis nimeni, nimic, atunci. (…) Eu în 2016 – fiţi atentă ce vă spun şi reţineţi lucrul acesta! – când se va termina contractul, şi pe mine nu mă interesează de contract că, mâine, personal l-aş demola. Până în 2016 n-o să mai aştept, dar am creditul la CEC. (…) Eu am făcut nişte eforturi deosebite, am investit foarte mulţi bani (…) În 2016, eu deja am vorbit să închiriez un alt spaţiu (…) Renunţ definitiv, pentru că de când am deschis, din 2009, o zi n-am stat liniştit! (…) Lucrurile astea pe mine mă afectează, îmi afectează afacerea! (…) Ştiţi ce mi se pare absurd în toată chestia asta? Pentru că chestia asta nu este de-acuma. Asta este plecată şi pornită de la …, de cineva şi de undeva! (…) Vă spun eu cum stau lucrurile. De când am deschis chioşculeţul acesta aicea, din 2009 până la ora actuală, nu ştiu dacă au venit 3 inşi să cumpere de-aici! Trei inşi angajaţi ai spitalului. Deci, de-aici de la mine nu cumpără! (…) Toţi se duc în partea cealaltă, la covrigăria cealaltă, de peste drum de poarta spitalului, dinspre Salvare, de vizavi! Tocmai de-aia vreau să şi renunţ!”

             Ce zice directorul…

Rugat să expună un punct de vedere legat de închirierea de spaţii comerciale, în maniera cu care ne-a obişnuit, aceea de da informaţii „pe dupe vişin” , directorul Berbece ne-a transmis: „ Punctul de vedere al actualei conduceri a unităţii legată de acest contract de închiriere este unul singur : respectăm prin prisma actelor juridice încheiate (contracte, etc.) activitatea anterioara şi înţelegem că fostele conduceri răspund, aşa cum voi face şi eu pentru perioada de manager, de documentele semnate; trebuie să înţelegem cu toţii că, la un moment dat, spitalul este reprezentat de manager. Prin documentele încheiate, partea contractuală este Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia reprezentată de manager, parte pe care nimeni nu a luat-o în considerare. Eu am dorit încă de la bun început să schimb acest lucru şi sper să reuşesc. Deci noi, actuala conducere, trebuie să respectăm documentele încheiate în numele spitalului; legat de legalitate, sunt alte instituţii care se ocupă de acest lucru, de ceea ce trebuia sau nu trebuia să facă fosta sau actuala conducere”. Domnul Berbece este actualul director al spitalului, şi cel care în mandatul ex-directorului Olaru, nu se poate să nu fi fost „la curent” cu aranjamentele întreprinse de acesta, fie şi numai pentru faptul că ’mnealui era director economic.

            Ce-ar mai fi de zis…

Părându-li-se că fapta lor nu este nici măcar imorală, darămite penală, nici patronului, nici directorului şi, cu-atât mai puţin, primarului şi preşedintelui Consiliului Judeţean Ialomiţa, nu li se pare că este măcar deranjantă o atare concesionare a unui teren care, oricând, ar putea fi cumpărat de către cel ce-l are închiriat. Sigur că nu puţini sunt cetăţenii care consideră că acolo, pe terenurile dimprejurul instituţiilor statului – în speţă, spitalul! – nu ar trebui să se desfăşoare activitate comercială dacă aceasta nu se adresează, în primul rând, salariaţilor respectivelor instituţii! Cel mai la îndemână exemplu sunt chioşcurile din curtea unităţilor de învăţământ, afacere cu adresabilitate: elevi şi cadre didactice! Ori, tocmai asta nu înţelege domnul Florin Dumitrescu, cel care a desfăşurat şi el o asemenea activitate, cândva vânzând elevilor unora dintre şcolile din Slobozia (şi nu numai, probabil!) pateuri, gogoşi şi tot felul de alte produse de patiserie şi fast-food. Că dacă şi ’mnealui a constatat că nici pacienţii internaţi în spital şi nici angajaţii spitalului nu-i sunt clienţi, atunci era de aşteptat ca unora să li se pară că afacerea e mult mai profitabilă pentru domnia-sa, nicidecum şi pentru spital. Mai ales când nici chiria nu-i cine ştie ce, diferenţa de preţ pe metru pătrat fiind foarte mică, în comparaţie cu a celorlalte chioşcuri ce-şi desfăşoară activitatea în incinta spitalului. Ce s-ar putea face pe terenul acela, la expirarea termenului prevăzut în controversatul Act adiţional la contractul de concesiune? Păi, unele cadre medicale spun că nu prea au unde-şi parca maşinile! Şi-apoi, poate că n-ar strica să se amenajeze niscaiva alei, pe care să se preumble bieţii pacienţi care, altfel, se coc în saloane, cât e vara de lungă şi soarele dogoritor! La drept vorbind, nici cadrelor medicale nu le-ar strica să aibă unde-şi umple plămânii cu aer, după ce ies din saloanele, ori din sălile de operaţii duhnind a boală… Nădăjduind că peste doi ani, mai exact în luna Mai a anului 2016, conducerea de partid şi de stat se va gândi în primul rând la pacienţii şi angajaţii din acest spital, ne oprim aici cu cârcotelile, chit că multe-ar mai fi de spus…

IONICA GHINEA