O pată pe piele, una banală şi nedureroasă: aşa debutează lepra, o maladie infecţioasă uşor de combătut, dar care continuă să mutileze şi să excludă din societate milioane de persoane la nivel global. Cu toate acestea, boala poate fi uşor eradicată, amintesc asociaţii în domeniu, cu prilejul celei de-a 61-a Zile Mondiale de luptă împotriva leprei (26 ianuarie), notează cotidianul Le Nouvel Observateur.
Chiar dacă progrese enorme au fost făcute în direcţia contracarării leprei, boala rămâne prezentă în peste 100 de ţări din Africa, America şi Asia-Pacific. În Senegal, sunt recenzate anual între 200 şi 300 de noi cazuri, însă medicii estimează că doar o mică parte dintre bolnavi sunt detectaţi. „Dacă nu se face nimic, ne putem aştepta la o majorare a prevalenţei aceste boli”, atenţionează profesorul Charles Badiane, de la un Centru spitalicesc din Dakar. În 2012, au fost depistate la nivel mondial peste 200.000 de noi cazuri.
Lepra, a cărei transmitere este favorizată de promiscuitate şi de lipsa igienei, îi afectează „pe cei mai săraci, cei mai vulnerabili”, subliniază medicul-şef al Centrului mai sus amintit. „Adesea, bolnavii vin la consultaţie în ultima clipă”, îşi exprimă regretul acest chirurg ortoped, precizând că depistarea tardivă complică tratamentul.
Cu toate acestea, boala poate fi tratată înainte ca aceasta să provoace sechele, pentru că bacilul leprei, Mycobacterium leprae, nu se reproduce decât foarte lent. Patrimoniul său genetic, destul de sărac, încetineşte capacitatea de extindere în organism. Astfel, începând din anii 1980, polichimioterapia, un tratament compus din trei antibiotice şi pus la dispoziţie gratuit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), vindecă pacientul în numai câteva luni şi definitiv.
Pentru a învinge prejudecăţile, asociaţii în domeniu trebuie să-şi dubleze acţiunile de pedagogie şi să repete că, în pofida convingerilor populare, lepra nu este nici ereditară, nici semnul unui blestem divin şi că ea este slab contagioasă.
În România, există Spitalul din Tichileşti, judeţul Tulcea. Acest stabiliment nu mai este o leprozerie, în accepţiunea veche a termenului, adică un loc de izolare.
Planul de management al Spitalului Tichileşti, elaborat în anul 2006 de doctorul Răsvan Vasiliu, a determinat deja schimbări notabile în profilul unităţii, ceea ce a făcut posibilă şi schimbarea denumirii din spital leprozerie, în spital de îngrijiri paleative.
Începând cu anul 2005, în unul din vechile pavilioanele ale spitalului, funcţionează cel mai modern cămin de bătrâni din judeţul Tulcea, proiect realizat cu fonduri europene.