Decădere din preamărire

Ţara geme de (ne)norociţi, unii care n-au avut noroc, şi-abia îşi duc traiul de azi pe mâine, alţii care parcă s-au…uşurat în scăldătoare, aruncă bani în dreapta şi-n stânga, inclusiv cea politică. România este ţara cu cele mai multe ONG-uri, Fundaţiile şi Organizaţiile ce gravitează în jurul „băieţilor deştepţi” din toate sferele de activitate, desfăşoară pretins-răsunătoare acţiuni filantropice, de caritate, doar „la impresia artistică” căci, dincolo de aparenţe, cei ce conduc aceste Organizaţii aşa-zis non-profit se îndestulează din „căpuşarea” bugetului statului, buget în care, din purcoiul de bani încasat (i)legal, abia de intră un nemernic mizilic. De ce credeţi că, în 23 de ani postdecembrişti, guvernanţii nu s-au gândit niciodată să impoziteze măcar veniturile celor care, efectiv, lucrează (unii chiar cu Carte de muncă) în aceste ONG-uri? Nu cumva pentru că, în cele mai multe dintre aceste structuri asociative, îşi desfăşoară activitatea rudele şi/sau lacheii mahărilor din conducerea de partid şi de stat? Sigur că, la o adică, dând dovadă de-un tupeu razant cu nesimţirea cei ce deţin astfel de „fabrici” de făcut bani pot spune că neştiutele fonduri băneşti şi materiale strânse din sponsorizările patronilor, ca şi nejustificat de mulţii bani publici încasaţi de la bugetele administraţiilor publice locale s-au transformat în cheltuieli pentru aşa-numita „facere de bine” la adresa celor aflaţi în suferinţă. Doar că, Fiscul şi puzderia de alte „ Organe” ar putea să observe şi, acolo unde „bate la ochi” să şi verifice sursa averilor celor care conduc aceste ONG-uri. Că, uite, de exemplu, Dan Voiculescu, cică are vreo 5 (cinci) Fundaţii! Câţi bani nefiscalizaţi, neimpozitaţi s-au vehiculat prin conturile Fundaţiilor, cine-s cei ce-au făcut rost de bani şi, chipurile, i-au cheltuit întru ajutorarea amărâţilor, cât la sută din venituri s-au transformat nu numai în indemnizaţii ci, mai ales, în cheltuieli ocazionate, chipurile, de „derularea în bune condiţii a acţiunilor”? Nu cumva tocmai din aceşti bani s-a alimentat neruşinata preamărire a mogulului şi a lingăilor? Că, de exemplu, şi pe mine, ca jurnalist, dacă m-ar lăsa statul să încasez de la sponsori, fără însă să mă şi oblige să plătesc impozite, zău de nu m-aş  îmbogăţi şi eu! Luându-mi ochii de pe mogulul Dan Voiculescu şi îndreptându-mi atenţia spre (b)oierul Gigi Becali, privirea mi se înceţoşează, viscerele mele nemaisuportând sila declanşată de preamărirea de care, ani de-a rândul, s-a bucurat acest „jmecher” a cărui avere pare să se fi clădit pe „fundaţia” construită cu banii ăia furaţi din vânzarea terenurilor ălora cedate de către „hahalerele” din conducerea, de-atunci, a Ministerului Apărării. Despre nivelul de trai trâmbiţat ca fiind, chipurile, abia de subzistenţă am tot scris, deşi ca una care vede şi dincolo de aparenţe am înţeles de multă vreme că, în realitate, pentru a se sustrage de la impozitare românii preferă să pretindă că-s „săraci lipiţi pământului”. Ca una care ştie ce-au fost şi ce-au ajuns, dar şi prin ce mijloace au ajuns „miliardarii de carton” să acumuleze „nesimţite” averi, nu mi-a fost greu să prevăd că va veni o vreme când unora „li se va înfunda”. Nu, n-am mizat prea mult pe  calitatea profesională a celor din Justiţie, Poliţie şi-alte „Organe” ale statului, tocmai fiindcă în atâţia ani de presă m-am convins cât de „putrede” sunt relaţiile dintre castele acestor „meseriaşi” şi clanurile mafiote, toate subordonându-se politico-administrativ, desigur! Am mizat însă pe breasla jurnaliştilor a căror „ţandără” s-a dovedit de-atâtea alte ori că a fost menită să sară ori de câte ori mogulii, politicienii şi parveniţii înavuţiţi peste noapte au interese personale sau de grup politico-administrativ. Aşa se face că în momentul declanşării circului mediatic legat de arestarea (b)oierului Gigi Becali şi a celui care-i „mâna dreaptă” a mogulului Dan Voiculescu, am ştiut că şi haita de câini de pază a democraţiei se va împărţi în două tabere. Şi, tocmai fiindcă şi în alte speţe am văzut cât de nemernice „permutări şi aranjamente” s-au tranşat sec la „masa verde” eu nu m-am îndoit nici o clipă că, în ciuda verdictului magistraţilor, zarurile n-au fost încă aruncate…Şi când, după numai câteva ore, am aflat din presa centrală că „băieţii deştepţi” ai politicii româneşti, strâns uniţi în jurul „tartorilor” USL, se gândesc deja să adopte un proiect de lege prin care Gigi Becali să-şi poată trăi, din plin, viaţa în casa lui, la masa lui, cu copiii, nevasta şi tot neamul lui, dâra lăsată de gândul fulgerător al instaurării Dreptăţii s-a risipit. Şi-n timp ce Justiţia e nu numai oarbă ci şi legată de mâini, iar jurnaliştii şi consumatorii de presă îşi dau la gioale, hoardele de guvernanţii, cei câţiva mogulii şi (b)oierii îşi văd de afacerile lor oneroase pentru bugetul alimentat din banii cetăţenilor-plătitori de impozite şi taxe. Aşa se face că trec aproape neobservate dramele petrecute în mediul economico-social, drame prilejuite, în primul rând, de disponibilizările efectuate şi prefigurate de restructurările, dacă nu cumva chiar de falimentul multora dintre unităţile economice. Şi-n timp ce cu toţii asistăm la prăbuşirea economiei naţionale, iar unii chiar înţelegem că „filonul” preamăririi „miliardarilor de carton” cât de lipsiţi de (pre)judecată să fin încât  să deplângem (de)căderea?