Întrebarea din titlul articolului nostru stă pe buzele multora dintre cei care ne-au sesizat cu privire la investiţia megalomanică din curtea Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia. O investiţie de peste 1,5 milioane de euro, mai exact în moneda naţională în valoare de aproape 70 de miliarde lei vechi, pe care conducerea unităţii medicale o consideră un real succes. Calculul matematic ne-ar putea însă demonstra contrariul, dacă ţinem cont că oxigenul spitalului era asigurat cu aproximativ 320 milioane lei vechi lunar, iar investiţia nouă se amortizează, atenţie, în aproape 19 ani de la momentul finalizării!
Scurt istoric
Staţia de oxigen a Spitalului Slobozia are un istoric aparte, iar de numele ei se leagă inevitabil cel al managerului unităţii medicale din reşedinţa de judeţ, dr. Vasile Olaru. Acesta este promotorul investiţiei, una care a fost în pericol să nu se realizeze, dar de a cărei finalitate dr. Olaru a ţinut cu „dinţii“ săi puternic înfipţi în funcţia de secretar al organizaţiei PSD Ialomiţa, condusă de şeful său pe linie de partid şi serviciu, preşedintele PSD şi al Consiliului Judeţean, Vasile Ciupercă. Pentru început, trebuie să ne întoarcem în timp, la momentul noiembrie 2011, cînd Spitalul Slobozia a primit de la Ministerul Sănătăţii o sumă de 7 miliarde lei vechi pentru o staţie de oxigen, parte a unei contribuţii de aproape 14 miliarde lei vechi cît ar fi costat atunci o instalaţie nouă de purificare a aerului. Atunci, ne gîndeam că, date fiind costurile de 360 milioane lei vechi lunar pentru oxigenul spitalului, noua staţie urmînd a fi redus costurile la numai 50 milioane lei vechi lunar, investiţia trebuia musai realizată conform celor afirmate atunci de managerul Spitalului. Din cauze mai mult ori mai puţin obiective, parteneriatul dintre Spitalul Slobozia, pe banii Consiliului Judeţean şi Ministerul Sănătăţii, pe banii bugetului de stat, a dus la returnarea sumei, cei 7 miliarde, la bugetul central pentru că licitaţia a fost contestată iar finalizarea ei nu s-a putut întîmpla pînă la sfîrşitul anului bugetar 2011. Doar că, atunci, PSD-ul dr. Olaru era doar în opoziţie şi Ministerul Sănătăţii era condus ba de Guvernul Boc, ba de Guvernul Ungureanu. Dacă ne mai aducem aminte şi de momentul 2007 cînd Spitalul Slobozia a achiziţionat două instalaţii de tratare a aerului în valoare de aproape 2,5 miliarde lei vechi şi care zăceau nefolosite din cauză de consum prea mare de energie electrică, supunînd unei presiuni uriaşe instalaţia electrică a unităţii medicale, înţelegem de ce a existat „presiunea“ conducerii Spitalului Slobozia pentru investiţia uriaşă din bani publici. Că doar şi dr. Olaru avea de raportat şefului său pe linie de partid ce treaba bună a făcut la spitalul unde preşedintele Ciupercă îl „recomandase“ drept manager, că doar unitatea spitalicească este în directa „ogradă“ a Consiliului Judeţean.
Multe interese, puţine firme alese
În august 2012, cînd deja puterea se afla în mîinile PSD şi conducerea Ministerului Sănătăţii era deja alta, investiţia în staţia de oxigen pornea din nou la drum, de această dată la un cost de 5 ori mai mare, rezultînd un preţ de aproximativ 70 de miliarde pentru noua staţie de oxigen a Spitalului Slobozia. Nu trebuie să uităm că, în vizită, cu doar cîteva luni înainte se aflase în Slobozia dr. Raed Arafat, „mîna dreaptă“ a oricărui ministru al Sănătăţii, indiferent de culoarea politică. Ce s-a întîmplat de la vizita în cauză şi pînă la explozia de preţ de cinci ori numai matematica prof. Ciupercă ne poate lămuri. Pentru că, în nu ştim ce birouri, dar putem bănui, s-a luat decizia scoaterii la licitaţie a unui contract multianual, după modelul deja patentat de preşedintele Ciupercă (între noi fie vorba, o modalitate mult mai simplă de a „îngropa“ banii publici în buzunare private de partid fără vreo finalitate precisă), avînd ca obiect „proiectare şi execuţie lucrări instalare, furnizare şi extindere sistem de distribuţie utilităţi medicale“. În realitate, o nouă staţie de oxigen care va lucra pe vechile conducte de pe vremea lui Gheorghiu Dej, bănuim noi. Cei 1,5 milioane de euro au devenit imediat atractivi şi una dintre firmele unde asociată era soţia fostului ministru PC Codruţ Şereş a „adulmecat“ „bruma“ de bani publici „oferită“ de Spital. Din cauza soţiei lui Şereş licitaţia a fost blocată mai bine de două săptămîni, după care actualul distribuitor de oxigen al unităţii medicale din Slobozia a ales să ţină pe loc licitaţia pentru alte cîteva săptămîni ca urmare a unei alte contestaţii. Însă, partea palpitantă abia acum pare că ni se dezvăluie.
Ce-au în comun Telormanul şi Ialomiţa?
Vom încerca să răspundem tot noi la această întrebare din intertitlul postat anterior. Ambele au capitale de judeţ, la Alexandria şi respectiv Slobozia, ambele au spitale judeţene de urgenţă administrate de Consiliile Judeţene şi ambele au fost conduse pînă de curînd de preşedinţi cel puţin amici de partid la PSD. Liviu Dragnea, ajuns acum Ministerul Dezvoltării Regionale şi Vasile Ciupercă, un profesor din Ţăndărei care a urcat pe scara politicii pînă la aspiraţiile de guvernator regional, iar dumneavoastră sigur sesizaţi cuvintele „regionale“ ce-i leagă. Dacă în ecuaţie mai apare şi dr. Olaru, omologul judeţean ca secretar al PSD Ialomiţa al ministrului Dragnea, secretarul PSD-ului la nivel naţional, vom înţelege mai bine mecanismul. Pentru că, inevitabil, trebuie să ne întoarcem la licitaţia blocată în precedentul capitol şi deblocată de dr. Vasile Olaru cu metode care nouă ne scapă. Dar, ne-am prins că la Spitalul Slobozia lucrează o firmă, Conteam, din Bucureşti, aceeaşi societate care se ocupă de aceleaşi lucrări şi la Spitalul Alexandria, coincidenţă sau nu. Cum noi am contactat firma Conteam şi i-am rugat pe reprezentanţii acesteia să ne pună la dispoziţie contractul cîştigat la Slobozia şi ca urmare a cărei licitaţii a fost încheiat acest document, dar şi pe ce bază au încasat pînă acum, spun surse din Spital, peste 30 de miliarde, iar oficialii mizează, probabil, pe „lipsa de oxigen“ pentru a ne şi răspunde, ne facem datoria şi semnalăm cele de mai sus. Într-unul dintre numerele viitoare vom reveni cu fotografii şi alte precizări.
George ŞEITAN