* Veninul redutabilei moluşte-răpitor, melcul marin din specia „conus geographus”, ar putea fi utilizat ca analgezic mai puternic şi care să dea mai puţină dependenţă decât morfina, informează publicaţia franceză Le Nouvel Observateur.
Combaterea durerii cronice cu ajutorul uneia din cele mai veninoase animale marine din câte există: o asemenea idee au avut cercetători australieni. Animalul cu pricina este melcul cu corn, o moluscă gasteropodă care posedă unul dintre cele mai redutabile veninuri din lumea marină. Această specie de melci este un răpitor carnivor, dotat cu o trompă fină, „înarmată” cu un harpon, la rândul său acoperit de ţepi ascuţiţi şi deschişi – ţepi radiculari – prin care poate curge veninul. Acest venin, foarte special, conţine substanţe active capabile să ucidă un om în numai două ore.
Terifiant… şi totuşi: potrivit unor studii realizate de cercetători de la Universitatea din Queensland prezentate duminică în SUA, o mică proteină extrasă din veninul melcilor cu corn marini ar permite producerea de analgezice potenţial mai puternice decât morfina, cu efecte secundare mai puţine şi cu un risc mai mic de a da dependenţă. Chiar dacă este redutabil, acest venin conţine sute de peptide, care sunt mici proteine numite conotoxine. La oameni, unele dintre aceste conotoxine par să aibă efecte analgezice. Ele acţionează la nivelul canalelor ionice şi al receptorilor prezenţi în sistemul neuromuscular şi în sistemul nervos central.
Potrivit Agerpres, cercetătorii au creat cel puţin cinci noi substanţe experimentale plecând de la această proteină, care ar putea conduce într-o zi la dezvoltarea de analgezice sigure şi eficace, administrate pe cale orală, pentru tratarea anumitor dureri cronice.
„Acesta este un pas important, care ar putea sta la baza dezvoltării unei noi clase de medicamente capabile să calmeze cele mai severe forme de durere cronică, în prezent foarte greu de tratat”, explică David Craik, principalul autor al acestui studiu, prezentat în cadrul conferinţei anuale a American Chemical Society (ACS), reunite în acest sfârşit de săptămână la Dallas (Texas). Durerile vizate de aceste medicamente sunt provocate adesea de diabet, scleroza în plăci şi alte boli ce afectează terminaţiile nervoase, care pot dura luni sau chiar ani de zile. Actualele tratamente pentru aceste dureri cronice neuropate pot avea efecte secundare importante şi nu sunt eficiente decât în cazul unui bolnav din trei.
Până în prezent, un singur analgezic derivat din aceste conotoxine a fost aprobat pentru tratament uman, ziconotida. Însă acest analgezic trebuie să fie perfuzat direct în măduva spinării, o procedură invazivă, a precizat Craik. El a explicat că lucrează, împreună cu echipa sa, la dezvoltarea unui analgezic bazat pe conotoxină care să poată fi administrat oral. O singură doză din acest analgezic experimental, administrat pe cale orală unor şobolani de laborator, a redus substanţial senzaţia de durere, conform unor măsurători standard. Plecând de la aceste studii, oamenii de ştiinţă au conchis că acest analgezic este de circa o sută de ori mai puternic decât morfina sau gabapentina, cele două analgezice considerate până acum cele mai bune tratamente în cazul unor dureri neuropate cronice.
De asemenea, obişnuinţa a devenit o problemă mai mică, pentru că aceste conotoxine acţionează asupra receptorilor creierului, care sunt diferiţi de cei ai morfinei şi altor opiacee. „Nu ştim dacă aceste derivate de conotoxină vor avea efecte secundare, pentru că ele nu au fost încă testate pe oameni. Însă noi credem că ele sunt sigure, pentru că acţionează pe receptori cerebrali total diferiţi de cei ai morfinei”, a precizat David Craik