Vă e frică de schimbare sau doar frică de primari ?!

Ce repede trecut-au anii care s-au scurs de la aşa-zisa Revoluţie…„O viaţă de om”, ar spune pesimiştii care se vaită că „viaţa-i scurtă”, astfel limitându-şi speranţele la doar „a trăi de azi pe mâine”. Alţii, dimpotrivă, spun că aceşti 26 de ani sunt cam puţini pentru o schimbare de regim ce presupune „schimbarea la faţă” a societăţii, cu toată gama de modificări de structură şi, nu în ultimul rând, de mentalitate. Ca una care de vreo 18 ani urmăresc mult mai atentă tumultul evenimentelor politico-administrative şi social-economice, îmi permit a-mi da şi eu cu părerea, dacă tot mă întreabă unul, altul, dintre concetăţenii care citesc ziarul Ştirea,  cetăţeni care se bazează pe ceea ce scrie presa acestor vremuri…Vremuri tulburi, vremuri care riscă să ajungă să fie pentru unii, din ce în ce mai mulţi, vremuri de bejanie. Ca una care vede şi dincolo de aparenţe, îndrăznesc a spune că aceia cărora aceste vremuri postdecembriste nu le-au oferit prea multe şi nici prea bune, au a se teme de ceea ce se prefigurează la orizontul aşteptărilor! Când privesc în zare, orizontul poate să li se pară unora foarte îndepărtat, altora, dimpotrivă, atât de apropiat, că ar fi de-ajuns să întindă mâna ca să „prindă” ceea ce se prefigurează în cătarea ochilor…Azi, pentru cei care vor să experimenteze cu „căutătura” viitorul foarte apropiat, iau drept studiu de caz alegerile locale, cele de care ne mai despart doar două luni de zile. Două luni. 60 de zile. Tic-tac, tic-tac, orele timpului trec, una după alta. Şi-acu’ vine ziua „Z” şi se desăvârşeşte „invazia aliaţilor” prin împărţirea frăţească a zonelor de influenţă, iar noi, cetăţenii, n-am apucat să găsim alternativa cea mai bună pentru a ţine piept „duşmanilor de clasă” (socială, bineînţeles!) care, de 26 de ani, îşi bat joc de cei mulţi, săraci şi (des)consideraţi proşti cât să tot voteze acelaşi partid şi/sau cam aceiaşi politicieni. Şi nu vă gândiţi că am în vedere (în „cătare”, adică!) numai PSD! În vizorul meu, deopotrivă au intrat şi PNL, şi UNPR, şi chiar partiduleţele cu ajutorul cărora s-au pus la cale tot felul de nemernice alianţe. Şi-acum „ aliaţii” întră-n lupta condusă strategic de cei care, în fapt, atât de tare s-au „încrucişat” între ei şi şi-au amestecat culorile politice, că nici dracu’ nu le mai distinge doctrina, ideologia! Sigur că dintre toate partidele, aici, în judeţul Ialomiţa, PSD a deţinut Puterea politico-administrativ-financiar-socială, fapt ce i-a asigurat „racordarea la bazinul” electoral care este „dă pe dinafară” (mă refer şi la exodul în afara graniţelor, desigur!) de cetăţeni „săraci cu duhul” şi lipsiţi de mijloacele, nu de existenţă, ci chiar de subzistenţă. Intraţi în precampania electorală, deşi multora le-ar fi plăcut ca, mai degrabă,  PSD să facă o schimbare în atitudinea faţă de electoratul aşteptat la urne, din păcate constatăm că PSD se laudă că „au băgat la înaintare” tinerii, fără însă a roşi pentru păstrarea în liste a „veteranilor” care sunt primari, unii, din păcate revoltător de mulţi, chiar de 26 de ani!  Şi dacă eu văd că „gonacii” candidaţilor tineri sunt cei care de 26 de ani (douăzeci şi şase!!!) conduc acest judeţ, cum aş putea crede că oamenii neînregimentaţi politic, oamenii care n-au interese cu politicienii, n-au motive pentru a se revolta măcar pentru că în cei 26 (douăzeci şi şase) de ani, mare lucru nu s-a întâmplat în dezvoltarea localităţilor acestui prăpădit judeţ?     Atâta timp cât văd cum tinerii „mistreţi” au obrazul gros cât să nu roşească, la rândul lor, fiindcă au drept mentori „lupii” cei consideraţi „grei” mai mult din cauza anilor, a mandatelor „fără număr”, nicidecum datorită realizărilor, cum am putea noi, cetăţenii, să credem că ar putea fi ei mai buni decât „dascălii” lor? Şi nu, nu vorbesc ca jurnalist, ci în calitatea mea de cetăţean al unui judeţ ce-a ajuns atât de sărăcit sub „conducerea de partid şi de stat” de sorginte PSD ! Se vaită PSD-iştii, pe toate canalele media, că DNA îi cercetează şi pe ei? Dau PSD-iştii vina pe PNL? Dar, de ce e chiar aşa greu de crezut şi de acceptat faptul că şi PSD-iştii fură, iau mită, fac tot felul de fărădelegi, la fel ca mulţi alţi politicieni ai altor formaţiuni politice? O fi mâna PNL, dar nu LA FEL A FĂCUT ŞI PSD, atunci când a putut fi „la butoane”? Oare PSD n-a scos (din sertarele procurorilor „datornici” în faţa partidului care i-a numit în funcţii) dosarele puse „la dospit” şi-acestea au fost soluţionate cu celeritate întru înlăturarea contracandidaţilor? Oare PSD n-a şi „fabricat” niscaiva dosare? Ce vreau să spun este că, dacă toţi conştientizăm că politica este o junglă, de ce ne tot mirăm de modul (sau halul, fie!) în care se comportă PNL-iştii azi? Căci, la o adică, de ce s-ar comporta PNL-iştii ca nişte mieluşei, când ATÂŢIA ANI (26) toţi din PSD s-au comportat ca lupii, ca hienele? Din păcate, la marginea junglei (la marginea societăţii, ce s-o mai tot dăm pe după copaci!) trăim noi, cetăţenii. Ancestral, oamenilor le este frică de „jivine”. Ei bine, pe asta mizează ei, politicienii: pe frica noastră! Frica de revoltă, frica de schimbare, frica de…primar, mai ales!