În timp ce mulţi dintre patroni nu-şi permit a (mai) înregistra cheltuieli decât pentru materiale, salarii, chirii, impozite şi taxe, cele mai multe dintre instituţiile statului încă se mai „sparg în figuri” cheltuind banii publici pe tot felul de „chestii” care, la o adică, nu se justifică. Printre instituţiile care, de cel puţin 2 – 3 ori pe an, în fiecare an, se-apucă şi împart agende, pixuri, calendare, iată se numără şi Jandarmeria Ialomiţa.
Ocupată foarte tare cu „agenda zilei” în care au apărut subiecte „fierbinţi” ale căror personaje „de poveste” sunt: primarul oraşului Ţăndărei, preşedintele Consiliului Judeţean, procurorul Cristudor, prim-procurorul Hristescu, câţiva poliţişti şi o sumedenie de alţi învinuiţi, n-am mai avut timp – şi disponibilitatea nervoasă, recunosc ! – să mă mai ocup şi de (in)activitatea Inspectoratului de Jandarmi Ialomiţa, instituţie condusă de domnul Nicolae Parepa. 
Deşi, pe la sfârşitul anului trecut, chiar îmi propusesem să scriu, mai cu seamă din cauză că răspunsul la întrebările mele chiar determinau o atitudine civică, cum spuneam, luată cu valul de infracţiuni made în Ialomiţa, am păsuit (şi) această instituţie. Până azi când, la redacţie am primit un plic, şi-n plic ceea ce vedeţi în fotografie. Un calendar dublat de o felicitare transmise cu ocazia zilei de 8 Martie. Sigur că, în alte circumstanţe (atenuante, desigur!) mi s-ar fi înmuiat inima, la gândul că ne bagă şi pe noi cineva în seamă, prin asta înţelegând chiar că ne mulţumeşte pentru strădania de a edita un ziar, de a întreţine un site, dar şi o pagină de facebook, toate pline de informaţii. Când, însă, mi-am adus aminte că eu nu reuşesc să pun bani de-o parte pentru a scoate de sub tipar o carte, parcă „am văzut negru în faţa ochilor” . Şi cum hipertensiunea îşi făcea de cap, iar viscerele mi se răscoliseră, am zis că bine-ar fi să „dau în eşapare” , dacă nu vreau să-mi cauzeze şi la cap. Aşa că iată-mă scriind convinsă că la fel ca mine gândesc toţi acei patroni care simt ca pe-o sfidare, toate fiţele astea pe care şi le permite onor directorimea de prin instituţiile statului. Cât a costat această fiţă ? Nu ştiu, dar promit să întreb. Ştiu însă câţi bani a tocat Jandarmeria Ialomiţa anul trecut. Şi vă asigur că banii nu-s deloc puţini. Mai ales raportaţi la activitatea desfăşurată, activitate despre care domn’ Parepa nu (mai) dă raportul. Că dacă le dă jurnaliştilor de-astea şi „alea, alea”, probabil consideră că e suficient, nu?
(I.G.)