Dacă s-ar face un concurs de tocat banii publici în idei ce nu sînt duse pînă la capăt, multe dintre primăriile din judeţul Ialomiţa ar cîştiga cu siguranţă premiul întîi cu coroniţă în competiţia cu celelalte administraţii locale din alte judeţe. Datele statistice ne dovedesc negru pe alb că la noi se fac cheltuieli fără ca unităţile administrativ teritoriale să aibă vreun leu în buget ori, în alte situaţii, cînd banii nu le ajung nici măcar să înceapă investiţiile pentru care acum „plîng“ după bani pe la uşile Consiliului Judeţean sau Guvernului. Ca o paralelă, imaginaţi-vă că vă cumpăraţi o casă sau o maşină fără a avea vreun ban în buzunar şi, furnizorul, este atît de „fraier“ încît să vă şi ofere produsul.
Restanţe mari la „case mari”
Pentru început să vă răspundem tot noi la dilema pe care am lansat-o în preambulul articolului nostru: primăriile sînt „creditate“ de mulţi dintre agenţii economici, unii pe linie clară a partidului, indiferent de guvernare, pentru că afacerile cu statul sînt cele mai sigure. Primăriile nu plătesc la timp, dar în mod CERT o fac, pe cînd o relaţie de afaceri cu un partener tot din mediul privat riscă să devină o „ţeapă“ oricînd. Administraţiile locale din Ialomiţa au cheltuit sute de milioane de lei, iar acum unele dintre ele au ajuns în situaţia de a înregistra plăţi restante de peste 7,3 milioane de lei la sfîrşitul lunii februarie a anului acesta. Adică, puţin peste două milioane de dolari, majoritatea sumelor neplătite fiind înregistrate la primăriile din Albeşti (959 mii lei), Dridu (399 mii lei), Munteni Buzău (743 mii lei), Stelnica (428 mii lei), dar şi la Feteşti (592 mii lei). De ce nu s-au plătit aceşti bani este simplu, pentru că majoritatea debitelor reprezintă întîrzieri la plată mai mari de 30 de zile sau arierate în cadrul programelor naţionale, recte PNDI-ul mult trîmbiţat de fosta dar şi de actuala guvernare. Însă, cele mai mari „găuri“ la nivelul primăriilor sînt la Slobozia, unde administraţia locală înregistrează debite restante de aproape două milioane de lei, majoritatea plăţi restante sub 30 de zile, 1,2 milioane lei şi aproape 700 mii lei datorii mai vechi de o lună. Cu siguranţă, şi aici se aştepta „mila“ publică a pixului lui Vasile Ciupercă, preşedintele CJI care urma să scoată „castanele“ din focul primăriilor cu bani publici. Cam tot aceasta este situaţia şi în privinţa spitalelor din Ialomiţa, dar cea mai mare problemă o reprezintă Serviciul de Gospodărie Amara, care înregistrează plăţi restante la sfîrşitul lunii februarie 2013 de aproape 4 milioane de lei. Ce-au păzit autorităţile din Amara de s-a ajuns la un asemenea debit ne este greu să vă spunem, probabil mult prea ocupate cu „tocarea“ banilor europeni pe diferite programe de finanţare ar fi uitat şi de problemele cu apa. E scuzabil, pentru că, spre exemplu, Spitalul de Urgenţă Slobozia, condus de managerul Vasile Olaru, considerat pînă nu demult omul de casă al preşedintelui Ciupercă, se „afişează“ cu plăţi restante de aproape două milioane de lei, în timp ce alte spitale, cele din Urziceni şi Feteşti sînt un exemplu, înregistrează debite de puţin peste 100 mii de lei. „Găurile“ de la Spitalul Slobozia sînt mai vechi de o lună, dar şi pentru programe naţionale în domeniul sănătăţii, iar viitorul manager al Spitalului deja şi-ar fi luat un angajament că la instalarea în funcţie va aduce unitatea sanitară la cota zero. Sperăm că nu îl va „înmormînta“ definitiv. În schimb, administraţiile locale din Ialomiţa au făcut cereri de sprijin pentru programe de dezvoltare locală ce necesită susţinere financiară în valoare de peste 84 milioane de lei, iar în total primarii „ţipă“ pentru vreo 220 milioane de lei la nivelul anului 2013 pentru cofinanţarea proiectelor şi programelor locale. Banii reprezintă fix 50 de milioane de euro, sumă care nu există în momentul de faţă şi va fi repartizată cu „ţîrîita“ în funcţie de culoarea politică a edililor şi firmele care realizează lucrările.
George ŞEITAN
Minunata administrarea Ialomitei de catre usl, nu-i asa?
Legile în România sunt facultative! Altă concluzie nu am după săptămâna trecută. Dacă un şef de partid, prim-ministru al unei ţări democratice, admite public faptul că toate partidele politice încalcă legea, cazul este extrem de grav. Ministrul transporturilor, liberalul fenechiu, ne-a ţinut o lecţie de politică aplicată zilele trecute, când ne-a explicat că aşa merg lucrurile: cu bani negri. Iar social-democratul ponta i-a ţinut isonul: sigur că asta-i realitatea, să nu fim ipocriţi! În SUA, un preşedinte a fost nevoit să-şi dea demisia pentru aşa ceva. Dar nu trăim în America, aşa că noi, electoratul, trebuie să fim înţelegători. Avem un premier mincinos, hoţ intelectual şi tăinuitor. Trebuie să trăim cu această ruşine, fiindcă aşa e viaţa. Dacă eşti prieten cu cine trebuie, în ţara asta hoţia se numeşte persecuţie politică (vezi cazul a. năstase), plagiatul se numeşte abordare creativă a situaţiei (vezi cazul ponta), iar sentinţele într-un proces penal se dau în lift, în prezenţa unor sacoşe cu bani (vezi judecătoarele corupte). Cei în măsură să schimbe lucrurile pretind că-i normal aşa; rău e doar că unii dintre noi – cetăţeni români – dăm dovada de prostie, răutate şi lipsă de patriotism fiindcă protestăm împotriva acestei piese jalnice în limbi de circulaţie internaţională. Aşa au ajuns să ne afle străinii că suntem „co-rupţi în fund“ (am auzit expresia de la Liviu Mihaiu pe Guerrilla) şi să ne miroasă rufele murdare de la distanţă, din spaţiul Schengen. Să ne imaginăm cum arată mediul de afaceri de la noi din perspectiva unei multinaţionale. Credeţi că există cineva care să mai propună vreo relocare de capacităţi de producţie, vreo extindere în ţara noastră? De greenfield nici să nu mai vorbim… Cine ar avea curajul să susţină un proiect atât de nebunesc al cărei beneficiar să fie ţara membră a Uniunii Europene care se numeşte România? Ce om cu scaun la cap ar putea să-şi asume o asemenea idee? Răspunsul vine din zona finanţelor şi se numeşte „cost of capital“. Adică ajustarea sumelor angajate în planurile de afaceri ale oricăror potenţiali investitori cu un coeficient de risc. Iar riscul unei investiţii pe teritoriul nostru este astăzi foarte mare. Animalul ăsta se măsoara în procente, se furişează pe nesimţite la noi în buzunare şi cu cât e mai crescut, cu atât ne uşurează mai mult de bani. Asta înseamnă că nu vom vedea prea multe investiţii străine în ţară. Iar dacă vom vedea, vor fi obţinute doar cu garanţii consistente că viitoarele profituri vor acoperi cu vârf şi indesat costul mare al capitalului. Ratele de dobândă pe care le va plăti statul pentru împrumuturi vor fi şi ele mai mari. Toate acestea doar pentru că guvernanţii noştri au rămas repetenţi la Democraţie în ciuda faptului că mama Europa le-a oferit meditatori privaţi şi evaluări periodice MCV pentru justiţie. Salvarea noastră stă acum în instituţiile statului. Practic, în oameni – români în carne, oase şi conştiinţă – care să-şi învingă teama şi să se pună de-a curmezişul în faţa încercărilor de încălcare a legii, chiar dacă ele vor fi făcute de oameni influenţi şi bogaţi. Iar pericolul cel mai mare stă în perfidia cu care puternicii vremelnici privesc în ochii victimelor şi le hipnotizează precum şarpele Ka din Cartea Junglei. „Ce vi se pare greşit? Aveţi încredere, lucrurile acestea se întâmplă peste tot în lume“, ne învaţă ei cu zâmbet binevoitor în colţul gurii. Doar că acolo, în lume, cei prinşi că încalcă legea sunt pedepsiţi. Iar dacă legile nu sunt bune sunt schimbate, nu batjocorite şmechereşte la antena 3.
Cel mai mult si mai mult mie imi pare bine ca primaria milosesti nu are arierate da nici ca au facut ceva …..
Apropo nu mai tipati ca vreti sa vedeti o relocare..etc…pãi cine dracu vrea o relocare pe imas…?Pentru ca României i-a fost alocat clar statutul de tara agricola..dar nu proprietatea romanilor ci a celoranti,ei proprietari si noi imbalonati si opariti cu usl, pdale, ppdd si basescu pe deasupra -SLUGILE!!!Traiti bine cât mai avem parlament si presedinte saritor in bazin fara apa!
Si nimik despre apa potabila de la slobozia?