* Peste 500 de miliarde de lei vechi ne costă ceea ce se preconizează a se pre(a)face acolo, în faţa aşa-numitului Palat administrativ şi, nu în ultimul rând, a Primăriei municipiului-reşedinţă de judeţ… Unii dintre dumneavoastră, cei care sunteţi consumatori şi de presă, nu numai de mici, bere, sarmale şi-alte asemenea „delicateţuri” cu care vă tratează oficialităţile, probabil că vă amintiţi când a început această fiţă bugetofagă! Dacă nu, atunci să vă reamintesc eu, cea care împing acest raţionament ipotetico-deductiv, până într-acolo încât să vă intre bine în cap tuturor celor care susţineţi prin vot asemenea „meşteri făurari” şi calfe, şi zidari…
Era prin vara anului 2008, mai exact în 10.06.2008, dată la care prin Anunţul cu numărul 89 madam Paula Lefter de la Achiziţii (subordonata doamne Hamza) a transmis publicului că Primăria organizează şi desfăşoară o licitaţie în vederea achiziţionării celui mai bun aşa-numit „ Studiu de soluţie privind reabilitarea şi modernizarea Pieţei Revoluţiei”. Pentru asta, onor administraţia publică a şi pus la bătaie o sumă considerabilă la acea vreme, vreo 120 de milioane pentru cele 3 premii pe care s-a arătat pre(a)dispusă a le acorda. Anii au trecut, viceprimarul a luat locul primarului, Valentin Băcanu a ajuns şi el viceprimar şi, băiat deştept cum îl ştiţi, chiar a reuşit să facă rost de nişte bani, fondurile europene dovedindu-se a putea fi şi la îndemâna lui. Aşa se face că ajutat de ADR Sud Muntenia (o entitate menită a intermedia între marele finanţator şi beneficiari, persoane juridice şi chiar „pe persoană fizică”) al cărei director este domnul Liviu Muşat, s-a ajuns în situaţia în care Stoica să poată bate palma, nu numai cu proiectanţii şi constructorii, ci şi cu subcontractori ai constructorului care a câştigat, nu licitaţia, căci lucrările au fost atribuite urmare a cererii de oferte. Cui anume i s-a solicitat cerere? Celor cărora li s-au transmis acele invitaţia de participare nr. 355581. E prea mult dacă îndrăznim a spune că invitaţiile s-au transmis celor agreaţi de către Primărie, de către ADR Sud Muntenia şi/sau cei aflaţi în graţiile doamnelor mai sus amintite, respectiv doamna Lefter şi madam Hamza, amândouă fiind binecunoscute în a avea o evidenţă a celor mai buni oameni cu care se poate face treabă!? E prea mult dacă avem tupeul să adăugăm şi informaţia privind cointeresarea – profesională, desigur! – domnului director Ambruş, mâna dreaptă „pe partea tehnică” a primarului Alexandru Stoica, cel care e de meserie APV-ist, fapt pentru care trebuie ajutat să nu cumva să greşească în documentele alea, nu?
Când e „să se-aleagă praful”…
În sfârşit, lăsând la o parte astfel de „permutări şi aranjamente” (perfect legal contra(cost)făcute, fie şi numai din cauză că hârtia suportă orice!), nu ne mai rămâne decât să aruncăm o privire chiorâş şi spre felul în care se lucrează. Căci, toamnă fiind şi umezeală, săpăturile pentru groapa care urmează a se preface într-o parcare subterană pentru maşinile birocraţilor care lucrează în cele trei-patru instituţii situate în proximitatea zonei „Piaţa Revoluţiei” creează deja oarece probleme. Pe lângă marea problemă a dezrădăcinării acestor monumente ale Naturii, copaci cu zeci de ani vechime în câmpul muncii de „ozonificare” a zonei, dar şi de răcorire a trecătorilor, o altă problemă rezidă din mânjirea permanentă a carosabilului şi, pe cale de consecinţă, şi a maşinilor conducătorilor auto 
aflaţi în trafic şi prin această zonă atât de „greu încercată” din punct de vedere edilitar-gospodăresc… Căci, ieşind din groapa aia săpată până ce s-a atins pânza freatică, maşinile care transportă pământul mâlos lasă – de pe roţi, dar şi din remorci! – groase dâre de noroi. Noroi pe care, mai apoi, toate maşinile aflate în trafic îl iau pe roţi (ba, uneori, de pe roţi noroiul ajunge nu numai şi pe caroserie, ci şi pe hainele pietonilor!) ducându-l de colo-colo în tot oraşul. Cum spuneam, norocul (?!) nostru este că de-acum încolo, timp de câteva luni, e umezeală! Altfel, din cauza prafului iscat de pe urma noroiului ce-avea să se usuce pe caldarâm, pe roţi, pe maşini, mi-e că ajungeam să „nu ne mai vedem om cu persoană”, cum zice-o vorbă…!
Cum ar lucra firmele din străinătate, cum ar arăta acolo străzile localităţii în care s-ar efectua o astfel de lucrare, nu discutăm astăzi! Poate, altădată, atunci când vreun specialist ofuscat de-atare întrebări va binevoi a ne acorda un interviu pentru a ne lămuri. Zilele trecute a continuat mai cu sârg nemiloasa, samavolnica defrişare a zonei verzi care, chipurile, stă în calea reabilitării zonei ce ne este cunoscută nouă drept „Piaţa revoluţiei”. Imaginile dezolante în care arbori seculari au fost smulşi din pământ şi depuşi cine ştie unde, au revoltat pe prea mulţi cetăţeni, ca să nu mă simt obligată a le transpune în paginile ziarului, întru luarea la cunoştinţă şi, negreşit, întru revoltarea a cât mai mulţi cetăţeni care nu aşa înţeleg modernizarea, modernismul…
IONICA GHINEA