Omul care stropeşte şi ne răcoreşte…

Cândva, cei care se confruntau cu canicula, invocau Divinitatea dansând şi cântând: „Paparudă, rudă, vino de ne udă! Ca să-nceapă ploaie, să curgă şiroaie, Cu găleata, leata, peste toată gloata… ”. Paparuda este un ritual al ploii, practicat în România. Are o origine păgână, numele fiind derivat din zeiţa slava Perperuna. Ritualul are loc primăvara şi pe timp de secetă, cu scopul de a invoca ploaia. O fată purtând o fustă făcută din plante împletite, cântă şi dansează pe străzile satului, oprindu-se la fiecare casă pentru ca gazdele să o ude…
De câţiva ani de zile, zilele verilor sunt din ce în ce mai călduroase, caniculare chiar! Pe uliţele satelor, sub călcătura tălpilor, colbul se ridică vălătuci învăluind în praf şi feţele oamenilor. N-are rost să iasă cineva să ude, căci ar fi o muncă de Sisif! Nici la oraş nu-i mai bine, soarele dogorind şi încingând asfaltul şi trotuarele, astfel încât şi roţile maşinilor, dar şi tocurile încălţămintei să se afunde. Chiar şi-acolo unde s-au aşezat pavele, tot e un disconfort atunci când se-ncing. Văzând că se-ncinge prea tare peticul de trotuar din faţa blocului în care locuieşte, cetăţeanul pe care-l vedeţi în fotografia alăturată, s-a hotărât să efectueze muncă patriotică în folosul, nu numai al vecinilor săi, ci şi al tuturor celor care trec încoace şi-ncolo, fiecare după cum îl poartă grijile şi treburile…Astfel, dis-de-dimineaţă, umple câteva sticle cu apă, le rânduieşte frumos pe „ghizdurile”, şi-apoi, rând pe rând, le descarcă stropind trotuarul. Tacticos, lasă jetul de apă în urma trecătorilor, răsucindu-se ca un titirez, numai să nu cumva să ude, nepermis, botinele damelor sau pantofii domnilor. Şi-aşa, până ce intră în casă, trotuarul din faţa blocurilor de lângă binecunoscutul magazin Lyon, omul stropeşte şi ne răcoreşte, dar ne şi fereşte de bolile care, la o adică, ar putea proveni din praful străzilor…Din păcate, exemplul lui nu este urmat şi de mai-tinerele vânzătoare din magazinele ce se înşiruie de-a dreapta şi de-a stânga scării în care locuieşte acest om gospodar! Ba, chiar se întâmplă că unele vânzătoare ies şi mătură „pe uscat”, astfel ridicând praful şi aşezându-l (in)voluntar pe obrazul celor care, la o adică, le sunt clienţi şi, datorită lor, şi ele îşi încasează salariile. Nu le dojenim mai tare pe vânzătoare, ci doar îl felicităm pe-acest cetăţean care, iată, de dragul semenilor lui, se îngrijeşte să nu ne fie prea cald. Pentru omenia lui, eu îi mulţumesc!
(I.G.)