Consilierii judeţeani au împărţit deja aceşti bani, bugetul Consiliului Judeţean Ialomiţa fiind deja aprobat în şedinţa deşfăşurată în data de 23 martie a.c.
Aşa după cum se ştie deja, veniturile provin din impozitarea populaţiei, în special a oamenilor de afaceri. Din acest purcoi de bani publici, cei mai mulţi iau calea asistenţei sociale. Nu, asistenţa socială alocată nu este cea la care vă gândiţi dvs, aceea care se dă hoardelor de asistaţi social şi de şomeri ce locuiesc în comunele, oraşele şi municipiile judeţului, de acestea ocupându-se alte instituţii, ele însele având alte bugete. Asistenţa socială pentru care Moraru şi ai lui au alocat peste 610 MILIARDE de lei vechi, se reduce la cei câţiva copii orfani şi la cei câţiva bătrâni internaţi în cele 3-4 Cămine (Azil) situate în Slobozia, Balaciu şi Movila. Nu discutăm azi despre această prea motivantă sumă alocată pentru nemotivatele posturi birocratice înfiinţate, mai mult ca să aibă rudele şi (pu)pilele PSD-iştilor unde să figureze ca angajaţi. Azi doar trecem în revistă ce (de) bani sunt în visteria al cărei lacăt stă la îndemâna lui Moraru şi, desigur, a consilierilor judeţeni care, din diverse motive votează aprobând un buget pe care, în forma lui scrisă, habar 
n-au să „citească”!
Spun asta, după ce i-am văzut cum s-au comportat la aşa-zisa Dezbatere Publică, ce s-a desfăşurat la jumătatea lunii martie, O dezbatere de la care aşa-numiţii „simpli cetăţeni” au lipsit! Pe cale de consecinţă n-a fost nici o dezbatere, ci un simulacru. Şi-ar fi fost chiar o băşcălie, dacă trei-patru jurnalişti nu ar fi „luat cuvântul” şi nu l-ar fi folosit drept replică pentru a-l lovi pe Moraru direct în moalele capului, acolo unde pare că-i şade aroganţa aia care-l face să fie atât de necumpătat, mai cu seamă în relaţia cu presa neaservită!Din cauză că Opoziţia a fost reprezentată de doar un membru (care, la o adică, n-a reuşit să articuleze decât ceea ce deja glăsuiserăm noi, jurnaliştii), Moraru a perorat despre grija pe care, echipa lui formată din salariaţi ai Consiliului Judeţean Ialomiţa, a avut-o pentru împărţirea judicioasă a banilor. Ce dacă, transformate în fapte, aceste alocări bugetare 
nu-i pot mulţumi decât pe unii, cei mai mulţi fiind şefi şi subalterni ai instituţiilor direct subordonate CJI.
Nu „disecăm” azi bugetele instituţiilor de Cultură, în ideea de a le raporta la (in)activitatea acestora, deoarece unii directori sunt nou-numiţi în funcţie şi, deci, nu pot fi răspunzători pentru ce n-au făcut înaintaşii lor! Ştiind câte ceva din „culisele” numirilor, dar şi minunându-ne de păstrarea în funcţie a unui director „uns” de către Opoziţie, pe vremea când era „în vână”, dar şi mirându-ne de „batista pe ţampal” ce pare a fi fost pusă peste dosarul penal în care figurează alt director, ne propunem să revenim pe fiecare cheltuială. Tot aşa cum, pe fiecare cheltuială în parte, vom reveni şi pe domeniul DGASPC . Până atunci, azi, pritocim pe interesul lui Moraru pentru cumpărarea unui sediu în care, cică, el şi.ai lui să se mute, deoarece nu mai au loc acolo unde stau acum, în sediul aşa-numitului Palat Administrativ, clădire pe care o împarte cu Prefectura. Cu o neruşinare imposibil de trecut cu vederea, Victor Moraru a ţinut să (ne) convingă de necesitatea secondată de oportunitatea de a cumpăra ditamai clădirea car
e aparţine BCR – Sucursala Slobozia. Degeaba i-am replicat, noi, jurnaliştii, că altele ar trebui să fie priorităţile unui preşedinte şi a unor consilieri judeţeni, atunci când au de împărţit banii pe „căprării”. Degeaba i-am spus că acea clădire aste mult prea mare, că este oarecum improprie, că suntem ferm convinşi că după ce va fi achiziţionată, alţi bani vor fi necesari pentru amenajarea şi chiar modernizarea ei. Moraru n-a părut a băga în seamă părerile noastre. Odată ce i-a intrat în cap ideea de a cheltui banii pe acest interes, părându-i-se că e locul prea strâmt, acestui individ nici măcar nu i-a trecut prin minte că s-ar putea să fie mai puţin loc deoarece angajaţii sunt mulţi, în organigrama instituţiei figurând 150 de posturi. Nici chiar când mi-a replicat că, în fapt, sunt doar 90 de birocraţi în clădirea CJI, lui Moraru nu i-a trecut prin minte că suprafaţa per capita e cu-atât mai mare…! Şi pentru că mintea nu l-a ajutat să priceapă că, atunci când are astfel de idei locative, îi jigneşte pe patronii care se înghesuie în spaţii închiriate, Moraru a plusat la obrăznicie şi a replicat jurnaliştilor că şi-ar dori să iniţieze o „Zi a porţilor deschise” astfel încât noi să putem vedea în ce condiţii lucrează subalternii lui! Cum Moraru nu e prost, ci e „decât” fudul, această „ecuaţie cu trei necunoscute” a fost pasată spre rezolvare pentru o dată viitoare…Spunem asta, după ce am constat că proiectul de Hotărâre a fost retras de pe Ordinea de zi a şedinţei consilierilor locali. Cel mai probabil, Moraru o fi auzit că această achiziţie este suspect(at)ă de parandărăt, nu numai de către noi, cârcotaşii, ci chiar şi de către liderul Opoziţiei, cel care într-o conferinţă de presă, exact aşa s-a exprimat! Şi dacă proiectul de Hotărâre a fost retras de pe Ordinea de zi a şedinţei CJI, nu la fel s-a întâmplat şi cu BVCh-ul, suma 
necesară achiziţionării unui sediu rămânând precum „cuiul lui Pepelea” vădit sfidător la adresa Opoziţiei, dar – mai ales! – a contribuabililor care, nu de-asta îşi plătesc birurile: ca să-şi facă Moraru şi-ai lui „casă” de Neam… bogat! Sigur că, prezent în şedinţă, cel ce pare a fi liderul consilierilor judeţeni, şi-a exprimat părerea! Din păcare, PSD deţine majoritatea voturilor şi…de-aia şi Moraru îşi permite să „marce banul”! Deocamdată „decât” în Bugetul ce-l diriguieşte „cu mâinile curate”…