Moraru, Mocioniu – C’est fini la comédie….!

Moraru, Mocioniu –  C’est fini la comédie….!

Dacă n-aţi aflat încă, vă spun că da,  Victor Moraru şi Adrian Mocioniu şi-au anunţat deja trecerea în pauza electorală de care au nevoie fiind candidaţi pentru încă un mandat. Căci, chiar dacă Moraru nu mai e preşedintele Consiliului Judeţean, iar Mocioniu nu mai e primarul municipiului Slobozia, ei tot candidează. Căci, au schimbat doar barca, nu şi năravul de-a vrea să fie mereu în avanscena politico-administrativă!

Moraru. Victor Moraru. Cel care a trăit cu impresia că este James Bond al administraţiei publice, s-a fleşcăit. Gata! C’est fini la comédie…! Din păcate, comedia a durat prea mult, iar judeţul arată aşa cum îl vedem noi, cei neînregimentaţi politic, cei care nu lucrăm în administraţie, în sectorul de stat! Noi, cei care nu suntem subalternii lui Moraru, cei care nu stăm cu frica pierderii unui loc de muncă, n-avem de ce să nu vedem realitatea înconjurătoare! Şi-această poziţie socială ne dă posibilitatea să vedem şi dincolo de aparenţe! Şi, mai ales, ne conferă dreptul de a-i spune lui Moraru că „realizările măreţe” pe care le-a tot trâmbiţat în presa de…partid, nu sunt nici pe departe pe măsura cheltuielilor care s-au efectuat pentru plata lor! Moraru a avut în vârful pixului cu care a tot semnat contractele şi, respectiv, facturile aferente, foarte mari sume de bani. De ce nimeni nu l-a întrebat, la modul serios, pe Victor Moraru cum de-a fost de acord cu sumele plătite, deşi era vădită „umflarea” costurilor/preţurilor? De ce consilierii judeţeni, cei care au aprobat Bugetul, an de an, nu l-au deranjat pe Moraru cu întrebări legate de eficienţa/productivitatea muncii hoardelor de angajaţi în cadrul instituţiei pe care a condus-o? De ce nici unul dintre consilierii judeţeni nu l-au întrebat cum de-şi permite atâţia consilieri PERSONALI, başca şi-atât de bine plătiţi? De ce membrii marcanţi ai PSD – Organizaţia Ialomiţa nu l-au întrebat pe Victor Moraru cum de are tupeul de a cheltui aşa „nesimţite” sume de bani publici pentru „Cultul Personalităţii” vădit impregnat în mentalul colectiv cu ajutorul unora dintre jurnaliştii plătiţi pentru a-l mediatiza? De ce conducerea PSD Ialomiţa nu i-a cerut lui Victor Moraru să explice oportunitatea cheltuirii unor revoltător de mari sume de bani publici pentru editarea unei fiţuici în care „Cultul Personalităţii” s-a dovedit a fi chiar exacerbat? Iată, numai câteva dintre întrebările care, odată ce mi-au invadat viscerele, nu o dată am simţit silă şi, pe cale de consecinţă, nevoia de a deversa peste Moraru toate „dejecţiile” vocabularului neaoş. Din motive ce ţin mai mult de protejarea sănătăţii mele mintale, în toţi anii cât a fost şeful CJI, chiar nu am scris despre Moraru pe cât mi-a dat ocazia. Ca jurnalist, am învăţat în cei peste 23 de ani de presă, că politicienii sunt precum perseidele! Cad din înaltul funcţiilor precum unele stele. De-aia i-am şi poreclit: CĂZĂTURI!

Adrian Mocioniu. El nu este James Bond, el aste un „băiet” care a cutreierat prin „pădurea” administraţiei publice locale. Doar că, deşi ştia că n-are „vână-n instalaţie” nici cât un miel, lui Mocioniu i-a surâs ideea de a se preface că e „lupul” tînăr al PSD Ialomiţa. Un timp chiar i-a mers cu MASCArada! Aruncând vina pe „greaua moştenire” Mocioniu părea să fie, dacă nu foarte priceput, măcar bine întenţionat. Apoi, când a dat de „gustul mierii”, primarul s-a … „scuturat de trei ori prefăcându-se” în …În ce-a vrut el!  A fost, pe rând, când lupul moralist care muşcă din liberali, când porc care guiţa că nu-i votează Opoziţia (PNL) proiectele de Hotărâre, când mielul care suge la două oi. Acum e …liber de contract şi pre(a)dispus să fie capră. Capră taman bună de muls, vreau să zic, ca să nu avem discuţii pe subiectul curvăsărelii politice! Nici pe Mocioniu nu l-au întrebat, nici consilierii locali, dar nici conducerea de partid şi de stat, despre ce a tot făcut cu patrimoniul municipiului, cum de-a „topit” atâta bănet pe atâtica dezvoltare urbană, cum de şi-a permis să „arunce” aşa mari sume de bani în buzunarele unor jurnalişti intraţi în graţiile lui doar fiindcă şi-au arătat disponibilitatea de a fi pupincuriştii de serviciu atunci când în presa „cârcotaşă” apăreau articole care-i stricau imaginea de „daddy”.                            

Ce lasă-n urma lor ăştia doi dimpreună cu ţuţării lor? 

O dâră. Precum perseidele, vor mai lumina puţin, însă nu cu aceeaşi intensitate! La intensitatea luminii dată de reflectoarele televiziunilor plătite cu purcoi de bani publici, mă refer, nicidecum la iluminarea la care se gândeau ei pe vremea când păstoreau judeţul, respectiv municipiul.  

Ştiam că va veni şi-această zi. Ca şi-n cazul altor „scursuri” politicianiste, m-am pregătit să asist la decăderea lor! Ba chiar, mental, m-am pregătit şi să asist la revenirea lor „în forţă” dacă…şi dacă… Şi-asta, deoarece în toţi aceşti ani de aşa-zisă democraţie, am învăţat că deşi românii votează, din urnă nu întotdeauna iese cine trebuie…! Iar, dacă o fi să fie  tot ăştia doi, unul la Primărie, celălalt la CJI, noi, cei de la ziarul Ştirea „vom fi iarăşi ce-am fost, şi chiar mai mult decât atât!”