Când „tătuca” Iliescu a ajuns ditamai preşedintele ţării, un tânăr aspirant a fost „uns” în funcţia de prim-ministru. Adrian Năstase (zis şi „Bombonel”, prietenii lui or fi ştiind de ce!) a fost ca o păpuşă în mâinile experimentatului Ion Iliescu, omul cu o mie de feţe care, băgând la înaintare activitatea prestată în timpul Revoluţiei din decembrie ’89, dar şi ştiind cum să se folosească de „meandrele concretului” a manipulat „la greu” masele largi populare de sorginte postdecembristă. Un timp, Iliescu a fost păpuşarul, iar Năstase a fost păpuşa. După un timp, păpuşa s-a stricat, iar păpuşarul a trebuit să-şi caute alta. De preferat una chiar mai tânără, dar la fel de moale! Moale, atâta cât să poată fi mai uşor modelată după chipul şi asemănarea „lupului” cel bătrân, desigur! Şi a găsit-o. Aşezată ceva mai în faţă, în rândurile Tineretului Social Democrat, noua păpuşă a lui Iliescu a fost impusă, fără drept de apel, mai întâi întregului clan, apoi întregii fami(g)lii PSD-iste, pentru ca în ultimă instanţă să fie băgată pe gâtul populaţiei care volens-nolens a fost supusă noului Guvern, cel condus de Victor Ponta. De la un timp, păpuşarul a început să dea semne c-a îmbătrânit şi, prin urmare, puterea cu care, de ani de zile, tot mânuieşte păpuşi – „de cârpă” sau „de paie” – a cam început să-l părăsească, forţele de muncă pe care el s-a tot bizuit, nemaifiind nici atât de numeroase, şi nici atât de loiale ca pe vremuri…Şi-aşa cum se întâmplă în viaţă, cum nimeni nu este de neînlocuit, Victor Ponta a fost ales preşedinte al PSD. Postura de păpuşă a rămas, chit că în ochii opiniei publice ea a fost, chipurile, înlocuită de cea de premier. Cum a ajuns ditamai preşedintele şi, în acelaşi timp, ditamai premierul, Victor Ponta a şi simţit nevoia să mânuiască şi el nişte păpuşi. Tânăr fiind, a pus la cale promovarea tinerei generaţii, convins fiind că pentru o aşa „mutare” petrecută în mentalitatea conducerii de partid şi de stat, va primi aplauze la scenă deschisă. Ceea ce s-a şi întâmplat! Aşa se face că în funcţia de ministru al Finanţelor Publice a numit o păpuşă de fată, nu alta! Pe cât de frumuşică, pe-atât de tinerică, domnişorica Ioana Petrescu este dovada vie a lipsei „rezervei de cadre”, adică a acelui atât de necesar număr de specialişti – tehnocraţi, mai ales! – pe care poate, şi trebuie să se bizuie oricare dintre partidele aspirante la exercitarea Puterii politico-administrative! Delicată la înfăţişare şi suavă în exprimare, domnişoara ministru pare a nu se ridica la nivelul pretenţiilor primului ministru, şi nici la nivelul pretenţiilor cetăţenilor care sunt de părere că nu-i suficient faptul că ’mneaei a studiat la Harvard, mai trebuia şi să-şi fi experimentat cunoştinţele profesionale, mai întâi într-o funcţie de economist, finanţist, şi-abia mai târziu „după ani şi ani” – vorba cântecului! – să fi ocupat o atât de „înaltă” funcţie, aşa cum e cea de ministru al Finanţelor. Este lucru ştiut că politicienii nu-i bagă în seamă pe cetăţeni decât în campaniile electorale, tot aşa cum este lucru ştiut şi că pe Victor Ponta nu-l bagă în seamă (atâta cât nu numai să-l asculte, ci să-l şi audă, dacă înţelegeţi ce vreau să spun!) cei care, în realitate, conduc PSD, Guvernul şi Ţara, ei fiind adevăraţii „păpuşari” care mânuiesc şi „lupii tineri”, dar şi „mioarele”, aşa precum sunt domn’ prim-ministru, respectiv don’şoara ministru. Înţelegând că aşa şi nu altfel stau lucrurile, pe mulţi dintre cetăţeni nu-i mai încântă propunerea de a fi simpli spectatori invitaţi să tot asiste la scenete de teatru – absurd, cel mai adesea! – în care actorii joacă roluri, unii de păpuşari, alţii de păpuşi, toţi însă nefiind altceva decât nişte marionete pe care nici n-ai cum să le aplauzi fiindcă, tot scârţâind din toate încheieturile, fac prea mult zgomot pentru lucru de nimic…
„Lupii bătrâni” ai PSD încă mânuiesc păpuşi…
Victor Moraru – om de bază la Secretariatul Guvernului – reclamat pentru tot felul de potlogării
Când moare câte-un un şef de Judeţeană de Partid şi/sau de instituţie a Statului
Ziua Presei a trecut, şi-n acest an, aproape neobservată
Referitor la MASCĂ, un student a petiţionat, iar CCR a „demascat” greşelile Guvernului
Nu doar tătuca Iliescu a ”păpușat”, nu doar el este vinovat. Ați uitat de urmașii securității.. fără Măgureanu, Timofte, Coldea și Maior…nu ar fi existat păpușie astea și partidele lor de penali:)) Și nu doar Ponta a fost ăpușă și Iliecu păpușar…și Băsescu e tot un drac de ciorditor securisto comunist..și bocciul de Boc o păpușă utcistă:)) Cumetrie fesenisto securistă, cu nașul Maior la Sri, finul Ponta premier și cumătru Oprea vicepremier și șef la inteerne:))Fi ne ar statul al dracu și votul de rahat:))Noroc că mai sunt și ziariști capabili să nu ne lase să uităm :)) Doar c un dezastru natural sau vreun război mai scăpăm de ăștia….cu votul nu facem nimic…se ascund mereu dracii prin vreo ADA sau USL..și se fac curați și de fraieri votați:))Am uitat de mizeriile alea cu P..PPDD, PMP…
va rog sa nu uitati de neimplicarea mamicilor noastre/voastre! a taticilor nostri/vostri! cand dezastrul e iminent, fiecare isi ia oaia si capra, o duce la ‘Select’ie de organe!
Alea bune merg la abator, alea proaste la congelator!
Abatorul la export, congelatorul la import!
Cea mai cea capusa e aia care suge la mama pana la 50 de ani!
Asa…Curtea de Apel Bucureşti l-a arestatat preventiv, pentru 30 de zile, pe preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, cel sărac lipit partidului (a donat PSD 90 la sută din tot ce a agonisit).
Am crezut că Duicu însuşi s-a cerut la puşcărie, pentru cele trei mese pe zi, ca să poată salva ce i-a mai rămas – alocaţia copilaşilor. M-am pripit. La cîteva ore după decizia umanitară a Curţii de Apel, premierul Victor Ponta m-a dumirit. Le-a mărturisit fraţilor preşedinţi de Raioane din Republica Moldova, la o întâlnire de lucru: „Sunt absolut convins că, aşa cum, în România, preşedinţii de Consilii Judeţene sunt oamenii cei mai votaţi şi în care românii au cea mai mare încredere – chiar dacă sunt şi ţintă pentru procurori, asta vine odată cu popularitatea şi cu faptul că sunt votaţi şi, atunci, e şi o meserie periculoasă”.
Asta era, deci. Popularitatea psd-istilor! În formă continuată!
Gușile se fleșcăiesc, burțile umflate încep să atârne peste curele, cearcănele adânci de la nopți pierdute pe la cazinouri, pe la amante și la chiolhanurile de partid se adâncesc. Ochii capătă o expresie de uimire: Cum, tocmai eu?
Revolta se transformă în reproș, apoi în umilință, după care încet-încet, o sfântă indignare de partid pogoară peste baronetul încă liber. Sentimentul nedreptății, al injustiției sociale, stârnește un cor de cotcodăceli în cotețul aurit al celora ce până mai ieri tăiau și spânzurau prin feudele PSD. Și, colac peste pupăză (ce-o mai fi însemnând și asta), cel care ar trebui să țipe cel mai tare, pentru că de asta a fost susținut în calitate de fost procuror și cunoscător de legi strâmbe și nedrepte, Victor Ponta s-a dus la Ierusalim. Cu alte cuvinte, feudele ard și baba-și face poze la Zidul Plângerii. Cică merită și el o vacanță, asta după ce a lansat bomba în online cum că se lasă de politică, că nu mai poate familia de dorul lui și invers.
Însuși Dragnea a trebuit să pună picioru-n prag, contrazicându-și șeful direct (sau subalternul, mai știi?), nuanțând și avansând ideea că, Ponta s-a referit la faptul că vrea să fie președintele României, testând astfel zecile de mii de fani de pe facebook din Guineea Bissau, Haiti și Nigeria, ale cărora like-uri le-a cumpărat la kil. Nici funeraliile lui Kim Jong n-au stârnit atâtea jelanii câte a provocat anunțul premierului. Sute de admiratori au ținut să se agațe virtual de mâneca și pulpana priministerială implorându-l să nu renunțe. Un fel de ”cui ne lași, Victore?!” sfâșietor. Bocitoare profesioniste sau în curs de specializare formate la școala PSD, iscusite sau stângace au declanșat un cor al robilor. Și dă-i și bocește, imploră, conjură, ”ține-o tot așa”, nu ne lăsa, nu pleca (fără tine viața e pustie și pământul gol), în speranța că idolul lor se va răzgândi, va ceda valului de iubire și devotament și va reveni asupra deciziei ce-a sfâșiat inimile atâtor simpatizanți.
Răspunsul lui Victor Ponta, de-o subtilitate incredibilă a fost acela că și-a luat tălpășița. Fanii spun că motivul plecării în Ierusalim este dorința de a-și înfige bilețelul cu dorința de a deveni președintele României (cel puțin), în crăpăturile Zidului Plângerii. Alții spun că a fugit de baronii îngrijorați ce nu mai pot dormi noaptea din cauza coșmarurilor cu DNA. Gurile rele (că există și așa ceva, deși pare incredibil), se întreabă dacă nu cumva vine Victoria Nuland sau cineva de la Departamentul de Stat al SUA în vizită.
La pozele premierului din Orașul Sfânt, părerile sunt împărțile: unii consideră că premierul istovit și apăsat de grijile țării, fugărit de Băsescu și acciză are dreptul la două zile de odihnă binemeritată, chiar dacă ei, comentatorii, abia au avut bani să-și plătească netul. Alții sunt invidioși, că cică s-ar duce și ei la Olănești și Herculane să-și trateze reumatismele dar nu le-ajunge pensia. Pizmași și nerecunoscători, bine că au bani să stea pe net toată ziulica, să se uite-n curtea premierului! Cei mai enervanți sunt însă cei care îi recomandă lui Victor Ponta să rămână acolo, considerând că în România nu mai are ce face. Le-a rezolvat pe toate, să-i mai rezolve și pe alții. Să dea și altora acciză, taxe noi, să-i mintă și pe ei la televizor, să plescăie și pe la alții, că nouă ne-a făcut plinul.
În timp ce premierul își face poze prin toate cotloanele Ierusalimului, bieții baroni suferă la propriu și la figurat. Nu pot înțelege cu ce-au greșit în lumea asta; bani la partid au dat de nu le-a mai rămas lor de-o icră neagră și de grija partidului unii au adormit la semafoare, alții și-au snopit mamele în bătaie. Au scos lumea la vot cu peste 170%… Și ce primesc în schimb? Cătușe??? Arest??? Un murmur de nemulțumire străbate România, revolta e tot mai aproape cu fiecare cap căzut de baron. Tot mai puțini, cu averile la puricat, cu sabia DNA la cefile groase, slăbiți, turnați, interceptați, cu legea amnistiei ce nu mai vine, baronii jelesc în frunte cu Dragnea care, iată și el, se-ntreabă plin de tristețe câți vor rămâne… Sfâșietor de trist!