Ultima reabilitare a podului rutier peste râul Ialomița s-a petrecut în anul 2005, atunci când s-a amenajat un pic, mai mult „de ochii soacrei”, şi bucata de DN ce duce către Drajna şi Autostrada Soarelui. Deşi e vizibil afectat la structura-i „răpusă de bătrâneţe”, iar folosinţa lui rutieră este o grea încercare pentru nervii şi maşinile conducătorilor auto, autorităţile locale, judeţene şi, nu în ultimul rând, naţionale par a nu se îngrijora prea tare de atitudinea celor care au început lucrările şi, în doar câteva luni, au strâns calabalâcul şi-au părăsit amplasamentul şi, evident, lucrarea!
În Ialomița sunt vreo 14 poduri, iar lungimea cumulată a acestora este de 712 metri. Cele 13 le găsim poziționate în localitățile: Albești, Adâncata, Bucșa, Bucu, Ciulnița, Ciochina, Drăgoești, Dridu, Lilieci, Movilița, Rași, Scânteia, Țăndărei. Patru dintre aceste poduri traversează râul Ialomița, unul este peste râul Prahova, iar celelalte sunt poduri care traversează banale canale de irigații. Cele mai multe dintre aceste poduri au fost construite în anii ’70, iar de reabilitat, prea puţine au fost reabilitate. Printre aceste po
duri se numără şi podurile ce leagă Slobozia de cartierul Bora, peste râul Ialomiţa, desigur!
„Circulația rutieră la intrarea în municipiul Slobozia, din direcția DN21 Drajna – Slobozia, se desfășoară cu dificultate din cauza lucrărilor de reparații a carosabilului la podul peste râul Ialomița…” Astfel erau anunţaţi cetăţenii-conducători auto despre atât de mult aşteptatul proiect de investiţii, unul care, în primă fază, ar fi trebuit să stea la baza luc
rărilor de întărire a pilonilor de susținere. Mai apoi, conform aceluiaşi proiect ar fi urmat să fie reparate grinzile, iar la final să fie turnat un nou strat de asfalt, unul care să şi reziste la condiţiile pedo-climatice ale zonei din Bărăgan. Specialiștii estimau că lucrările se vor încheia, cel mai probabil, în 12 luni. Unii chiar ziceau că până la sfârşitul acestui an e gata! Doar că lucrarea fiind încredinţată societăţii „Construcții Feroviare Drumuri și Poduri Buzău”, din motive greu de înţeles, la această dată, în loc să fie „predată” a fost „decât” sistată. Contractul cu această firmă a fost încheiat în luna februarie a acestui an, iar valoarea lucrărilor înseamnă vreo 2,8 milioane de lei. De vreo câţiva ani, podul este tranzitat, zilnic, de mii de maşini care circulă spre şi dinspre Autostrada Soarelui. Pe cale de consecinţă a traficului aglomerat, nici nu e de mirare că acesta trebuie să beneficieze de alt tratament investiţional, nu se o spoială aşa cum, din păcate, s-a petrecut vara ce-a trecut! Vă amintiţi? Pe la începutul verii, dădeam de ştire că au început lucrările de consolidare a acestui pod peste râul Ialomiţa. Şi-n timp ce noi filmam, ne gândeam la costurile şi la calitatea pe care le presupune o atare lucrare, nicidecum la faptul că s-ar putea să se î
ntrerupă lucrările, finalizarea lor intrând în sfera incertitudinii administrativ-politice! Nu ne gândeam atunci că reprezentanţi ai CNAIR şi, deopotrivă, cei ai Ministerului Transporturilor, vor trata atât de samavolnic această urgenţă. Căci, despre o urgenţă este vorba, nu despre un moft, nu despre o fiţă! Şi-această urgenţă se vede la orice pas, în drumul parcurs de la intrarea pe pod şi până la ieşirea de pe el. Presa a tot scris, nu atât despre vechimea ce presupune o imperios necesară mentenanţă, nu atât despre aspectul neîngrijit al acestui pod, ci despre ce nivel de periculozitate comportă uzura îmbinărilor metalice ale plăcilor din care este realizat podul, mai ales că bucăţile de fier din structurile metalice ale podului au ieşit, vizibil, prin asfalt şi se cam înfig în anvelopele maşinilor. Aspectul care seamănă
cu cel al unui teren „bombardat”, în care se cască adevărate cratere care pun în pericol viaţa participanţilor la trafic, mai ale pe timp de noapte, atunci când iluminatul pe pod este „sublim dar lipseşte cu desăvârşire”, ar fi trebuit să-i facă pe angajaţii în cadrul IPJ – Serviciul Poliţiei Rutiere să treacă la măsuri drastice. Mai ales că, din cauza lipsei unui aşa-numit „SENS GIRATORIU” coada de maşini staţionate chiar pe pod este revoltător de mare, nu puţine fiind dăţile în care maşinile staţionate ocupă 
toată lungimea podului! Din păcate, mai-marii SPR „dau din colţ în colţ” şi „aruncă pisica moartă” la alţii în poartă…!
Se pare însă că şi fosta CNADR (cea care din motive dintre cele mai absconse, între timp a fost transformată în CNAIR, şi care are în administrare amărâtele drumuri naţionale şi alea numai două pseudo-autostrăzi din România) are alte priorităţi. Spunem asta văzând că de la „ locul faptei” muncitorii au plecat cu tot cu „catrafusele” pe care în cele câteva luni de vară şi le întinsesderă pe malul râului Ialomiţa, cel dinspre cartierul Bora al municipiului Slobozia. Dezolanta privelişte şi semnele de întrebare la care, spre indignarea tuturor, nu răspune nici un oficial, îi sperie cu-atât mai mult, atât pe locuitorii cartierului, cât şi pe toţi conducătorii auto nevoiţi a circula pe podul de peste râul Ialomiţa.