* România a reuşit să obţină la reuniunea Consiliului Uniunii Europene – Agricultura şi Pescuit din martie prelungirea Schemei Unice pe Suprafaţă (SAPS) până în anul 2020, dar şi compensarea diferenţei nivelului de plăţi directe din bugetul naţional, în ciuda opoziţiei lansate de Bulgaria.
Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, a acordat un interviu pentru AGERPRES în care a vorbit despre prelungirea SAPS (Subvenţia pe suprafaţa de teren) până în anul 2020, continuarea acordării unei compensări pe suprafaţa din bugetul naţional, dar şi despre riscurile întâmpinate de fermierii români după dispariţia cotelor de lapte în anul 2015. Potrivit oficialului MADR, prelungirea cotelor de zahăr până în anul 2017 va proteja atât cultivatorii de sfeclă de zahăr, cât şi procesatorii.
– Ce a obţinut România la reuniunea Consiliului Uniunii Europene – Agricultura şi Pescuit din data de 18-19 martie 2013 şi care au fost punctele sensibile?
Achim Irimescu: Pentru România au fost destul de multe puncte sensibile, dar cel mai important a fost punctul legat de prelungirea Schemei Unice pe Suprafaţă (SAPS) până în 2020, iar cel mai important ce putem să dăm suplimentar. Pentru România este important sectorul zootehnic, cel al ovinelor şi bovinelor, pentru că în actualul pachet financiar nu a fost prins în subvenţiile europene şi România risca să nu primească bani decât pe suprafaţă nu şi pe animale. De exemplu, dacă un fermier are o mie de vaci şi 50 de hectare de teren primea bani europeni doar pentru cele 50 de hectare. Ca să primească şi pentru animale erau două soluţii, una să facem conversia animalelor în dreptul de plata pe suprafaţă, dar ar fi crescut foarte mult suprafaţa echivalentă. Acum avem recunoscută de Comisia Europeană o suprafaţă de bază de 9,7 milioane hectare, faţă de 7 milioane hectare iniţial. De la 9,7 milioane hectare mergeam, în aceste condiţii, la cel puţin 12,5 milioane hectare, ceea ce însemna reducerea plăţii directe efective pe hectar cu 30%. Ajungeam în situaţia ca, în 2014, să luăm pe hectar mai puţin decât în anii precedenţi. Aceasta a fost lupta noastră, o solicitare expresă a României şi este prinsă acum în regulament. Am cerut să ne prelungească plăţile naţionale directe complementare (CNDP), pe vegetal şi zootehnie, care echivalează cu o sumă de circa 450 de milioane de euro pe an şi care vor fi aplicabile pe toată perioada 2014-2020. Am reuşit, deşi cea mai mare opoziţie am avut-o de la bulgari care au spus că ei nu au bani la buget ca să acorde suplimentar plăţi pe suprafaţă.
– Care este suma maximă pe care o va putea lua un fermier pe suprafaţă în următoarea perioadă 2014-2020?
Achim Irimescu: Plata directă a României creşte şi ajungem la 100% în 2016, respectiv la 183 euro pe hectar, iar datorită convergenţei stabilite pe şase ani, se va lua de la ţările care sunt peste medie şi se va da la cele sub medie şi va creşte de la 183 la 196 euro/hectar în anul 2020. Deci va fi o dublă creştere. În 2013 pot da 190 de milioane de euro pentru plăţile naţionale directe complementare din vegetal, ceea ce înseamnă 27 euro/hectar. În 2020, vor fi teoretic în jur de 200 de euro/hectar. Este maxim ceea ce puteam obţine, deşi media în ţările UE pentru plăţile pe suprafaţă este 250 euro/hectar. Trebuie menţionat că România are plata directă mică pe hectar pentru că producătorii nu au declarat producţia când s-a calculat şi nici acum nu o declară. O fermieră portugheză afirma că una din cele mai bune soluţii ar fi să se dea plata pe producţie, ceea ce înseamnă că ai declarat o producţie de 4 tone şi dacă demonstrezi că ai făcut 4 tone, iei banii. Dacă ai făcut 7 tone şi declari numai 4 tone, iei pentru cât ai declarat. Din păcate nu se poate aplica această soluţie pentru că nu o prevede regulamentul european.
Un al punct important a fost plăţile directe cuplate de producţie din anvelopa naţională, adică cele pe cap de animal şi pe vegetal, dar pentru care suma este limitată. Comisia Europeană a cerut 5%, pe urmă a urcat la 10% şi s-a ajuns după negocieri la 12%. România a cerut 15%.din anvelopa naţională. De exemplu anul acesta avem 1,21 miliarde euro pe plăţi directe, iar în 2016, când avem sută la sută, ajungem la 1,7 miliarde euro, ceea ce înseamnă circa 200 de milioane de euro pe un procent de 12%, dar eu dau deja pe CNDP 450 de milioane de euro. Parlamentul a propus 15% şi vrem să vedem în continuare ce sa va întâmpla.
– România a solicitat şi prelungirea cotelor de lapte după 2015, dar măsura nu a fost agreată de membrii vechi ai UE. La ce trebuie să se aştepte fermierii români după 2015, în perspectiva eliminării acestor cote?
Achim Irimescu: Germania şi Franţa se opun categoric prelungirii cotelor de lapte după 2015 pentru că au nevoie să umple piaţa europeană cu laptele lor. Acum dacă produci peste cotă, Comisia te penalizează cu bani mulţi. De exemplu, Italia are de plătit penalizări de vreo 600 de milioane de euro pentru depăşiri de cotă. Noi nici măcar nu le-am făcut. Cel mai mult am făcut într-un an 75% din cotă şi de atunci nu ştiu dacă am mai ajuns la 50%. Noi am cerut prelungirea până în 2020, nu s-a obţinut şi pentru noi este destul de dramatic. Dacă cota de lapte dispare din 2015 vine laptele din alte state membre şi pe fermierii cu 2-3 vaci îi omoară. Nu o să meargă Danone să alerge cu camionul să ia câte 10 litri de la unul şi de la altul, ci vine camionul la procesator cu lapte conform. La 31 decembrie 2013 expiră şi procesarea laptelui neconform, iar Comisia Europeană nu mai acceptă încă o prelungire. Au avut atâţia ani la dispoziţie să se conformeze. ANSVSA a dat un ghid minim de igienă pe care fermierii cu 2-3 vaci ar trebui să le respecte ca să producă lapte conform, fără germeni. Dar nu sunt respectate şi în condiţiile acestea situaţia este foarte gravă. Eu am cerut încă de anii trecuţi să susţinem pe articolul 68 din Regulament zonele defavorizate, pe cei cu trei vaci, iar pe urmă pe cei cu 5 şi 7 vaci şi să creştem aşa până ajungeam la 20 de vaci. Atunci poţi să îţi iei o instalaţie de muls, un tanc de răcire. Din păcate am susţinut în continuare doar pe cei cu puţine animale şi suntem în situaţia în care suntem.
– Cum pot fi efectivi ajutaţi micii fermieri din sectorul laptelui, care riscă să dispară după 2015?
Achim Irimescu: Comisarul european, Dacian Cioloş organizează în toamna o conferinţă pentru a prezenta nişte măsuri de „soft landing”, de ajutor pentru sector după 2015. Am vorbit cu ministrul Agriculturii şi încercăm prin stabilirea fermelor familiale pe care vrem să le încurajăm, cu cel puţin 20 de vaci, să le dăm proiecte gratuite până în 50.000 de euro. O astfel de sesiune va fi lansată până în vară pe actualul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Nu îmi fac mari iluzii, pentru că dacă ei nu au bani de cofinanţare, degeaba vin eu cu nişte mecanisme, pentru că trebuie să mai pună şi ei ceva.
Vom avea şi în viitorul PNDR o măsură ca să încurajăm sectorul laptelui. Acum avem în zonele defavorizate subvenţii speciale, care pot ajunge şi la 300 de euro pe cap de animal, dar ei au luat doar subvenţia, au zis mersi şi nu au făcut nimic. Sunt vreo 800.000 de beneficiari în situaţia asta cu 2-3 vaci, adică 90% dintre ferme. Aceştia au cele mai mari şanse să dispară. Nu vor face concurenţă celor din afară, care vor veni cu lapte ieftin. Germanii au 10 tone pe cap de vacă, iar aceşti români produc cel mult 3 tone, în cel mai fericit caz. De exemplu, eu am luat din Germania lapte proaspăt, integral, netratat, la 58 de cenţi ambalat în cutie Tetra Pack, iar în România nu o să găsim niciodată sub un euro. Avem în România măsuri care să-i sprijine pe producători prin Pachetul laptelui, adoptat de Comisie, în urma crizei laptelui din anii 2008/2009, când s-a văzut că în UE preţul la fermă a scăzut cu 40%, dar la consumator cu numai 11%, diferenţa fiind încasată de procesator şi de comerciant. După discuţiile avute la nivel înalt s-a luat decizia să se adoptate contractualizarea, adică statul membru decide să aplice contracte obligatorii ca format. Este şi la noi un proiect de lege care urmează să se adopte cu toate amănuntele pe acest subiect pentru că trebuie să existe un contract între producătorul de lapte şi procesator. A doua măsură din Pachetul laptelui viza posibilitatea ca o asociaţie a producătorilor de lapte, care nu are mai mult de 33% din piaţa laptelui în statul membru să poată negocia în numele membrilor pentru că nea Gheorghe cu trei vaci nu are nicio putere să negocieze cu unităţile de procesare, dar aşa, în numele lui, poate negocia un preţ bun. Aici chiar s-au făcut excepţii de la Legea concurenţei la nivel european. De asemenea, a treia măsură se referea la crearea Observatorului pieţei la nivel european, adică să raportăm cum sunt preţurile la producător şi la consumator ca să se vadă transparent unde se duc banii, respectiv beneficiile din filiera laptelui. Teoretic, ar trebui să funcţioneze şi la noi pentru că trimitem ceva date la Bruxelles şi spunem preţul lunar, dar nu cred că este suficient şi avem nevoie de mai multe date cu statistice.
– Ce s-a decis pe sistemul cotelor de zahăr? Ce solicitări a avut România pentru protejarea cultivatorilor de sfeclă?
Achim Irimescu: Pe cota de zahăr, noi am cerut prelungirea până în 2019-2020, dar s-a acceptat până în 2017. Asta înseamnă că România are o cotă actuală de 104.000 tone de zahăr din sfeclă până în 2015. Prelungirea acestui sistem până în 2017 îmi oferă garanţia că nu omor cultivatorii de sfeclă de zahăr. Privind dintr-un anumit punct de vedere mă felicit că nu mai am cotă, după 2017, şi pot să produc cât vreau eu pentru consumul naţional de jumătate de milion de tone, dar restul este din procesarea zahărului brut importat sau zahăr rafinat. Teoretic este o măsură bună, numai că se poate întâmpla ca la lapte, să vină zahăr mai ieftin din afară şi să ne omoare şi producătorul dar şi procesatorul, adică fabricile. Să sperăm că nu e chiar ca la lapte pentru că suntem destul de competitivi, industria este dezvoltată bine, nu au diferenţe de randament la extragere, însă mai au de lucrat la randamentul pe hectar. În vest ajung uşor la 80 de tone la hectar, iar ai noştri sunt la 40 de tone, adică la jumătate. Depinde şi de conţinutul de zahăr în sfeclă.
Pe 11 aprilie 2013 va începe trialogul preşedinţie – parlament – comisie, o primă citire şi toată lumea speră să se ajungă la o înţelegere până în iunie şi să se adopte regulamentele pe noua Politică Agricolă Comună (PAC). Mai rămân două lucruri de făcut, respectiv adoptarea regulamentelor de tranziţie pentru că 2014 va fi an de tranziţie şi nu se aplica integral reforma şi pe urmă regulamentele de implementare. Sperăm că din 1 ianuarie 2015 să se aplice reforma PAC, precizează AGERPRES