Ionaşcu a vrut apă din puţuri, Soare vrea apă din Dunăre. Aşadar, ”La loc comanda!”

Distribuie articolul:

* Lucrările pentru Staţia Chiciu au început în anul 1985. Combinatul Chimic a fost unitatea economică interesată să investească, deoarece, la acea vreme, furniza agent termic pentru apă caldă şi încălzire către Punctele şi Centralele Termice administrate de fostul RAGCL, actualul URBAN Slobozia.  

 Potrivit documentelor oficiale dezvoltarea alimentării cu apă a Municipiului Slobozia Staţie de Captare Chiciu, judeţul Călăraşi, este o investiţie în curs rămasă nefinalizată , în diverse stadii de execuţie. Din cauza lipsei de finanţare şi pe fondul adaptării continue la legislaţia europeană, acest obiectiv de investiţii aflat în curs, nu mai poate fi continuat. Proiectul iniţial nr.2961 /1985 în baza căruia s-au executat lucrările a fost modificat deoarece s-a micşorat lungimea traseului conductei de aducţiune aferentă staţiei de pompare. Continuarea lucrărilor s- a executat în baza proiectului modificat nr.6143/1988.

„Prin Decizia nr.25/1 din 25 ianuarie 1990, Ministerul Industriei Chimice a transferat Staţia Chiciu în patrimoniul Primăriei municipiului Slobozia. „ Se transferă începând cu data de 03 martie 1990 lucrările executate privind captarea şi transportul apei, de la Dunăre în Urban, apa municipiul Slobozia, în valoare de 114.540.000 lei, cuprinse în obiectivul de investiţii „Combinatul de Ingrăşăminte Chimice Slobozia – instalaţii de amoniac şi uree etapa a III-a”, se arată în documentele vremurilor.       

Primarul Ionaşcu a vrut apă din PUŢURI

Motivând că „Dunărea este WC-ul Europei” iar locuitorii care l-au ales primar nu pot fi lăsaţi să consume asemenea mizerie, Gabi Ionaşcu a pus în aplicare planul lui şi al „băieţilor deştepţi” din PSD. Că a fost un plan, o demonstrează toate „păţaniile” petrecute în decursul „implementării proiectului”. Cu un împrumut bancar care a îndatorat pe 20 de ani bugetul local, Ionaşcu a dat lucră(tu)rile pe mâna unei firme „de Curte”. Firma TMUCB a săpat 20 de puţuri (din cele 25 câte erau în SF) până ce a dat de apă.

Doar că apa s-a dovedit a nu fi bună de băut. Compuşi chimici care dacă nu dăunează atât de mult, degajă un miros pestilenţial, dar şi o turbiditate dată de proasta igienizare a bazinelor de filtrare au făcut ca apa din reţeaua publică să NU fie consumată de către cetăţenii oraşului. Pe cale de consecinţă a disconfortului olfactiv, cetăţenii au început a cumpăra, din magazine, apă îmbuteliată. În acelaşi timp au început a cere primarului şi consilierilor să rezolve problama potabilităţii apei. Ca şi când problema n-ar fi una care vizează sănătatea publică, DSP Ialomiţa „a făcut jocurile” Urban şi ale Primăriei, Buletinele de analize fiind „după pohta ce-a pohtic” conducerea de partid şi de stat. Valoarea totală a contractului era, la 1 iunie 2008, fix de 13.767.196,76 lei.

Pe-atunci, era un porcoi de bani, nu glumă! Bani sunt şi azi, oricum am calcula indexarea, inflaţia, paritate, alea-alea! Şi plata s-a făcut de către primarul Ionaşcu, chiar dacă doar 20 de puţuri au fost săpate, nu 25, aşa cum era prevăzut în SF, în Contractul încheiat cu constructorul.

Nimeni, niciodată, nu l-a întrebat nimic pe ex-primarul Gabi Ionaşcu. De ce? Iată, aceasta-i întrebarea la care nici nu mai căutăm să aflăm răspuns oficial, deoarece întrebarea este una retorică, răspunsul fiind deja stabilit de către cetăţenii care nu l-au mai votat. Deşi ei, cetăţenii, se aşteptau ca pe Ionaşcu să-l ia la întrebări „Organele”, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Ionaşcu a fost ales (?) senator. Apoi, i s-a pierdu urma. Cum e vorba aia: „Prietenii ştiu de ce!” Şi a venit alt primar. Tot din partea PSD. Şi el a încercat să „scape turma”. Doar că nu a reuşit. Şi el a fost sancţionat de către electorat. Şi a venit alt primar. Primarul Soare este de la PNL. Nu ştim dacă din cauza „vederilor” liberale, Soare a ales să schimbe macazul şi „s-o întoarcă, ca la Ploieşti”. Ştim doar că Soare vrea să întoarcă Slobozia în timp…! În timpul acela, în care apa era „trasă” din Dunăre, şi nu captată din subteran.          

Primarul Soare investeşte în cercetarea unor ruine…!

Deşi în tot acest amar de timp, ziarul Ştirea a publicat nenumărate articole de presă pe acest subiect, deşi am „întors pe toate feţele” problema apei, din păcate, pare că „sursa” este una inepuizabilă, fie şi numai din cauză că imediat ce-au venit la Putere, alţi şi alţi „băieţi deştepţi” vor să „se adape” din apa noastră cea de toate zilele…     

Nu intrăm azi în „măruntaiele” AFACERILOR „purtătoare de parandărăt” ce se derulează din spatele perpetuării lucrărilor Urban, pe segmentul aducţiunii şi furnizării apei (ne)potabile.

Azi vă spunem doar că am fost curioşi să aflăm ce s-a mai întâmplat cu Staţia de la Chiciu, cea pentru care se cheltuiseră atâţia bani publici? Şi-am întrebat la Primărie. Şi Primăria ne-a răspuns, aşa cum am întrebat, adică pornind povestea, de la „calendele greceşti” şi până-n zilelor noastre.

„În anul 2010, prin HCL nr. 63 adoptată de către consilierii locali în şedinţa desfăşurată în data de 27 Mai, a fost aprobată trecerea din domeniul public, în domeniul privat al municipiului, a bunurilor inventariate care fac parte din investiţia aflată ÎN CURS DE EXECUŢIE, în valoare de 12.311.156 lei, şi trecerea în conservare a acestor bunuri”. (…) Terenul aferent obiectivului Staţia de pompare, situat pe şoseaua Călăraşi – Chiciu, la momentul începerii lucrărilor aparţinea Statului Român, prin Ministerul Economiei. La momentul de faţă obiectivul este nefinalizat şi se află în conservare, iar în intervalul 2008 – 2020 au fost mai multe variante cu privire la finalizarea obiectivului sau transferul acestuia către o altă instituţie publică în acord cu prevederile HG 841/1995, însă nu a fost luată nici o decizia finală în acest sens. În bugetul aprobat pentru anul 2022 au fost alocate şi aprobate resurse financiare pentru demararea unei expertize tehnice asupra obiectivului, menită să clarifice detaliile tehnice şi situaţia juridică, ţinând cont de faptul că a fost transferat de la un minister şi nu a fost finalizat.”  Este răspunsul primarului Dragoş Soare, primit luna trecută, la redacţia ziarului Ştirea. 

Între timp, ca în atâtea alte cazuri, cheltuirea banilor pe alte hârtii a fost aprobată. Ce dacă, acolo, la Chiciu nu mai sunt decât nişte ruine! Ce dacă, reîntoarcerea la aducţiunea apei, nu din puţuri, ci din Dunăre, ar presupune alte şi alte cheltuieli? Ce dacă, nici potabilizarea apei din Dunăre, nu răspunde exigenţelor rigorilor impuse de Normative, în ceea ce priveşte calitatea apei? Ce dacă…, nu?

Din acţiunile demarate de către „băieţii deştepţi”, reiese că, la această dată, importante-s cheltuielile pentru întocmirea unor rapoarte, a unor situaţii, a unor Studii de Fezabiltate, într-un cuvânt, pentru „depunerea la dosarul cauzei” a unor hârtii, documente justificative!

Să mai reţinem că în documentele comandate şi întocmite de către Dragoş Soare (ca edilul-şef al municipiului care stă de aproape 15 ani fără apă bună de băut), scrie negru pe alb că, în ceea ce priveşte lucrările (de)săvârşite la Staţia Chiciu, s-a realizat, cândva, după cum urmează: apa Urban

Captare şi conducta de aducţiune = 20% ;  Decantor suspensional =10% ;  Staţia de pompare a apei =50% ;  Camera de distribuţie = 20%;  Staţie chimică şi depozit uscat reactivi=30% ;  Bazin de preparare a soluţiei concentrate de sulfat de aluminiu =20% ;  Centrala termică =20% ;  Reţele în Staţia de tratare = 20%;  Reţele electrice interioare şi exterioare, Statie electrică =30% ;  Staţie de pompare a nămolului =25% ;  Bazin de silicat de sodiu, rezervoare de apă potabilă = 25%;  Drum de acces şi amenajarea terenului =80% ; împrejmuire şi porţi = 100%.

Că, din incompetenţă sau suspect dezineteres, lucrările au fost lăsate să se degradeze fizic şi moral, pe cine credeţi că interesează? Că, doar nu credeţi că primarul Soare şi consilierii locali au de gând să ceară socoteală „făptuitorilor”? Şi doar nu credeţi că, în mandatul lui Soare, problema apei va fi rezolvată? Mai ales că, odată ce Urban a fost „măritată” şi a plecat din curtea administrată de Soare, în curtea administrată de Pavel secondat de Potor, şi problema apei capătă alte valenţe …politico-administrativ-financiare! Sigur că vom fi interesaţi să urmărim preconizata „reîntoarcere la matcă” a apei! Şi, sigur că vom scrie, chit că pare a fi fost în zadar zbaterea noastră! Dar, la cât de mare tot descoperim că a fost jaful din banii publici (şi banii de la UE, tot publici sunt, domnule Potor!), nu putem să nu lăsăm să „curgă” informaţiile despre apa care continuă să nu fie bună de băut!         

IONICA GHINEA   


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.