INTERVIU. Despre lupta cu coronavirusul, despre frica, stresul cadrelor medicale din UPU

• În speţă, UPU a spitalului de Urgenţă din municipiul Slobozia, unitate medicală aflată în prima linie în lupta cu „coronavirusul ucişaş” declanşator al pandemiei cu care Lumea întreagă se confruntă de aproape un an şi jumătate. Pentru cei care nu ştiu, facem cuvenita precizare: UPU a spitalului Slobozia este condusă de doamna Anca TELEHUZ, o doctoriţă capabilă să şi conducă, nu numai să consulte, să pună diagnostice şi să trateze. Iar, colectivul coordonat de domnia-sa, nu poate fi altfel decât capabil să scoată oamenii din ghearele Morţii, pentru ca, mai apoi, să-i poată trimite către Secţiile din spital.

Iată de ce, după toată această grea şi lungă perioadă de pandemie, în care noi, cei de la ziarul Ştirea, am avut grijă să nu cumva să inoportunăm, să deranjăm activitatea UPU, nici măcar cu întrebări ale căror răspunsuri ar fi fost menite a fi deliciul unor „fierbinţi” articole de presă, la un an şi jumătate de la declanşarea „războiului”, considerăm că a venit timpul să ne cunoaştem eroii, aşa cum îi întrevedem cu ochii minţii, în prezentarea stării de fapt(e) făcută de şefa UPU, doamna doctor Anca Telehuz.

Reporter: Doamna doctor, ce ne puteţi spune despre această perioadă de grea încercare profesional-managerială, umană? Povestiţi-ne cum v-aţi descurcat, câţi pacienţi aţi salvat, dacă aveţi o statistică grăitoare a pagubelor produse de nenorocirea care nici nu s-a terminat!

Dr. Telehuz: Am avut un an şi jumătate în care am avut peste o mie de pacienţi descoperiţi „pozitiv”. Ultima statistică pe care o avem, de la 01 ianuarie 2021 până în prezent, au fost peste 450 de cazuri trecute pe la noi, prin Urgenţă. Am colaborat cu toate spitalele din judeţ (Urziceni, Feteşti, Ţăndărei). Au fost pacienţi care au fost internaţi şi la noi pe Secţia de ATI sau Secţia „Tampon” Chirurgie, pentru cazurile care au avut patologie complexă, care au necesitat intervenţia mai multor specialităţi. Am colaborat foarte mult şi cu colegii noştri din Bucureşti, în limita locurilor disponibile.  Am avut perioade, când spitalele din Bucureşti au fost foarte aglomerate, şi trimiteau pacienţi la noi. Am avut cazuri şi de la Pantelimon, de la Bagdasar, de la Universitar. Am avut pacienţi redirecţionaţi şi de la Prahova, pentru că nu aveau locuri în Terapie. (…)

Reporter: Şi cum aţi procedat, ca să-i cazaţi, aţi făcut o recompartimentare, o reorganizare a spaţiilor deja existente în UPU?

Dr. Telehuz: Am făcut două circuite acolo, în Urgenţă. Deci, UPU, practic, s-a împărţit în două: partea de circuit „VERDE” unde a rămas Urgenţa mare, clasică, aşa cum o ştim cu toţii la intrare în UPU, şi partea de „IZOLATOARE” pentru pacienţii covid, care a fost transformată din holul, şi din toate încăperile care au existat pe holul lateral al spitalului. Nu am recompartimentat, ci am mutat tot ce-a fost acolo, spaţii de depozitare, alt gen de cabinete, au fost mutate, iar toate spaţiile acelea s-au transformat în izolatoare. Au fost făcute trasee pentru oxigen, ca să putem trata pacienţii pentru terapia cu oxigen. Am primit ventilatoare, că noi aveam relativ puţine la începutul acestei pandemii, dar am cumpărat şi noi, spitalul, câteva, a mai trimis şi Ministerul vreo trei ventilatoare, şi fiecare astfel de cameră, a fost dotată cu pat, monitor, jumătate dintre ele au şi baie.

Reporter: Deci, din punct de vedere al spaţiului pentru cazare şi dotare minimă, v-aţi descurcat: Cum aţi făcut faţă cu personalul medical şi auxiliar, ştiut fiind faptul că şi înainte de pandemie exista deficit de medici, de asistente?

Dr. Telehuz: La început ne-am reorganizat şi din acest punct de vedere. Am făcut un Protocol prin care pe spaţiile de izolare, intrau câte două ore, câte doi asistenţi. Pentru că era foarte dificil să stea costumaţi în acele combinezoane, cu măştile acelea. Şi, ca să evităm suprasolicitarea personalului, am făcut o rotaţie de câte două ore pe fiecare echipă care intra în spaţiul de izolare. Asta, la început. La un moment dat, când a fost transmiterea comunitară foarte mare în Slobozia, am avut şi noi, în acea perioadă, un număr de 30 de cadre medicale infectate. Atunci ne-am trezit cu un deficit foarte mare de personal. Şi-am fost nevoiţi să mai angajăm şase asistente, însă doar pe perioadă determinată. Ne-au mai ajutat, din Spital, din Policlinică, în sensul că au mai fost trimişi în ajutorul nostru, doi-trei brancardieri, şi vreo doi asistenţi, în perioada în care am avut acele corturi de TRIAJ. (…) Apoi, încet-încet ne-am acomodat din mers! Apoi, cadrele medicale şi-au revenit, nu am avut nici un angajat grav bolnav. Am avut, într-adevăr, pe fiecare din aceste 3 „valuri”, aşa cum se numesc ele, situaţie diferită din punct de vedere al simptomelor şi al modului de a se prezenta pacientul cu covid. Astfel că, în primul val, virusul a fost foarte agresiv, cu forme foarte severe care decompensau în timp foarte scurt. Intervenea în foarte scurt timp o insuficienţă respiratorie, cu un anumit tip de analize, cu leucocitoză, cu (…) În valul doi, acest tip de analize, nu mai semăna cu cel din primul val, era leucopenie, cu trombocite mici, cu leucocite mici. Deci, se modificase (…) ! Într-adevăr, valul doi nu a mai fost atât de agresiv, era mai lentă evoluţia! În schimb, au fost mult mai mulţi pacienţi decât în primul val. Contagiozitatea a fost mai mare, dar agresivitatea lui a fost mai uşoară. La valul trei, cel de-acum, caracteristica a fost că pacienţii au venit cu forme severe şi o insuficienţă respiratorie marcată, după cele 14 zile care sunt scrise în Ghiduri şi-n Protocoale. Adică, aproape că ieşeau din izolare şi veneau la UPU cu forme severe de insuficienţă respiratorie.  (…) În ceea ce priveşte Protocoalele…Noi nu am avut acces la medicaţia antivirală. Adică, noi nu am avut Remdesivir, Favipiravir, antiviralele care se dau doar pe circuit ATI. În schimb, am avut toate celelalte medicamente la dispoziţie, antibiotic, doze de cortizon, etc. Acuma, în ultima perioadă ne-au dat inclusiv Favipiravir, câteva cutii, pentru că fiind atât de aglomerat Sistemul, nu am avut unde să trimitem să internăm pacienţii de Terapie. Şi au rămas, unii, staţionaţi în saloanele „izolator” în UPU, şi câte-o săptămână. Pacienţi pe care, desigur, i-am tratat, cu tot ce trebuie, ca în ATI. Până le-am găsit un loc de internare undeva. Am avut şi decese pe UPU, fiindcă au venit în formă extrem de severă…În ultimul val, am avut 5 sau 6 decedaţi în UPU. Confirmaţi „pozitiv”, cu RT – PCR făcut.

Reporter: Din aceşti 5 sau 6 decedaţi CU covid, DE covid, câţi aveau şi aşa-numitele „comorbidităţi” , astfel încât să tragem concluzia că, sigur, covidul a determinat decesul, dar dacă nu aveau şi alte boli, poate c-ar fi scăpat de Moarte?

Dr. Telehuz: Să ştiţi că majoritatea au avut comorbidităţi. O singură pacientă am avut-o cu o saturaţie de 50% , deci foarte afectată, care stătuse acasă vreo două săptămâni, a venit foarte târziu la spital, cu singură problemă de sănătate ; o hipertiroidie, cu tratament, însă! (…)

Reporter: Câţi angajaţi are UPU a spitalului Slobozia?

Dr. Telehuz: Noi suntem 98 de angajaţi, inclusiv personal auxiliar, adică brancardieri, infirmiere, personal calculatoare, etc. Pe tură, ziua suntem doi doctori, noaptea unul, iar asistenţi avem între 6 şi 8 asistenţi, zilnic. Am avut şi perioade când am lucrat cu doar 4 – 5.

Reporter: Vă întreb, deloc întâmplător, ci pentru că zilele acestea, în spaţiul public au apărut multe ştiri vizând starea de oboseală – implicit, oboseala psihică – în care au ajuns cadrele medicale, personalul auxiliar care deservesc ATI şi/sau UPU ale spitalelor! Şi v-aş întreba dacă, în această direcţie, există preocupare mai asiduă pentru partea psihologică a problemei?

Dr. Telehuz: Da, stresul profesional este unul dintre factorii cei mai pregnanţi în această perioadă a pandemiei. Din experienţa noastră, vă pot spune că perioada cea mai grea a fost la început, atunci când nu ştiam ce se întâmplă, când nici Protocoale nu aveam, nici materialele de protecţie, chiar şi  dezinfectanţii erau foarte greu de găsit. Şi-atuncea FRICA era extremă, iar comportamentul uman a fost foarte ciudat pentru noi. Noi spunem că în UPU suntem ca o familie. Dar, atunci, la început, am avut parte de o experienţă foarte ciudată pentru că şi între noi, comportamentul a fost foarte diferit. Ne acuzam între noi, ne pîram între noi, fugeam, ne feream unii de alţii, chiar şi în familiile noastre erau reticenţe, existând chiar şi gânduri vizând cazarea cadrelor medicale departe de locuinţă, de familie, ca nu cumva să ducă acasă covid. (…) A fost greu, dar treptat-treptat, cu toţii ne-am obişnuit cu ceea ce ni se întâmplă, am prins curaj să nu ne mai fie aşa treamă, şi ne-am revenit! Din punct de vedere psihologic, am început o evaluare a STRESULUI profesional, în cadrul spitalului. Acum, la nivelul spitalului se completează nişte CHESTIONARE pentru depistarea Sindromului de Epuizare Profesională. Noi, în UPU, l-am aplicat deja şi anul trecut, astfel că ne-am pregătit, cumva, pentru situaţia în care cineva, vreun coleg, ar avea nevoie de atenţia noastră, a colectivului. Noi, la nivel de UPU, ne încadrăm în categoria de severitate medie. Am şi avut noroc că ne-am simţit mai repede protejaţi, deoarece am avut mai din vreme materiale de protecţie, dezinfectanţi, am primit sponsorizări. Am fost plăcut impresionaţi că oamenii, cetăţenii acestui oraş, firmele au încercat să ne ajute, şi-această atitudine a contat foarte mult pentru noi! (…) Căci, atitudinea civică ne-a prins foarte bine, din punct de vedere material, dar şi moral! Într-adevăr, anul trecut, am avut perioade când nu am putut să le dăm angajaţilor zilele legale de concediu. Însă, colegii au înţeles, şi-am făcut faţă numărului mare de pacienţi. Apoi, am început să intrăm, pe rând, în concediu de odihnă, gândindu-ne că şi astfel putem preveni accidentele de muncă, evenimentele nedorite (…)

Reporter: Spuneţi-ne, dintre cei 98 de angajaţi, câţi s-au vaccinat? Vă întreb, deoarece există în spaţiul public, percepţia aceasta conform căreia, dacă tot au apărut atâtea vaccinuri, ar sta şi pacienţii ceva mai liniştiţi dacă ar şti că personalul medical şi auxiliar din spitale s-a vaccinat.

Dr. Telehuz: Sincer, cred că sunt doar trei persoane, din cele 98, care nu s-au vaccinat, încă! Vreo două persoane, din cauză că sunt însărcinate. Aşa că…Am avut colegi care, la început au privit cu reticenţă, dar, pe parcurs, văzând că ceilalţi s-au vaccinat şi nu li s-a întâmplat nimic, au prins curaj şi s-au vaccinat. Şi rezultatul benefic al vaccinării s-a văzut, deoarece noi nu am mai avut probleme legate de îmbolnăvirea celor din UPU.

Notă Redacţie: De teama de a nu supăra pe unii, deoarece prezentăm numele doar ale unora, renunţăm la ideea generoasă de a „înşira mărgăritare” ale dăruirii profesionale. O să vă spunem doar că medici precum Mirela Niţu, dr. Grămăticu Ionuţ, dr. Grigore Cristina lucrează cu echipe de asistente medicale cu-adevărat profesioniste, fapt confirmat de numărul mare de oameni care, ori de câte ori, în ziarul Ştirea, publicăm câte-un articol despre UPU/Spital Slobozia, găsesc de cuviinţă să mulţumească aşa-numitului „Corp medical” de la UPU care le-a salvat Viaţa.