* În dosarul nr. 109/P/2011, încă se efectuează cercetări cu privire la posibilele acte de corupţie săvârşite de PETCU MARIUS, HOSSU BOGDAN, LUCA LIVIU ( şi alţii, desigur!) în legătură cu patrimoniul sindical, a fost depusă plângere formulată de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR)
După aşa-zisa Revoluţie din 1989, consistentul patrimoniul aparţinând UGSR a intrat în conturile deschise la BNR şi la Bancorex, de către cei ce conduceau pe-atunci aşa-zisa mişcare sindicală. CNSLR, CNS „Cartel Alfa” şi CSI „Frăţia” sunt beneficiarii „pe persoană juridică” acumulărilor – materiale şi financiare – membrilor de sindicat de dinainte de ’89. Cum a fost posibil ca o organizaţie ca CNSLR, care constituia şi reprezenta numai o parte a noii mişcări sindicale, să preia patrimoniul UGSR, care reprezenta mişcarea sindicală la nivel naţional? Iată o întrebare la care încă se caută un răspuns 
care să mulţumească pe toţi cei implicaţi în prăduirea a ceea ce, până-n 1989 a fost „bun al întregului popor”.
UGSR – înainte şi după …
Când a fost înfiinţată UGSR şi ce s-a întâmplat în staţiunea Amara în toată perioada în care la conducerea de partid şi de stat s-au aflat comuniştii, se cam ştie, iar noi nu ne vom opri azi pentru a face apologia „măreţelor realizări”. Patrimoniul UGSR era compus, în decembrie 1989, din numeroase bunuri imobile date în proprietatea sa prin decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, imobile construite din fonduri proprii, precum şi disponibilităţi băneşti în valoare de 4,7 miliarde de lei şi 2, 7 milioane de dolari. După aşa-zisa Revoluţie, o parte a mişcării sindicale, respectiv CNSLR (prin Victor Ciorbea), CNS Cartel Alfa (prin Bogdan Hossu) şi CSI Frăţia (prin Miron Mitrea), au întocmit o declaraţie prin care şi-au asumat, fără niciun titlu sau mandat din partea celorlalte confederaţii sindicale (şi cunoscând lipsa unui titlu legal de dobândire a proprietăţii) „deplina răspundere asupra patrimoniului sindical, socotindu-l atât în diviziune, cât şi în indiviziune ca fiind fără întârziere pus la dispoziţia 
milioanelor de salariaţi pe care îi reprezintă”.
Liderii de sindicat „şi-au tras” un SRL
În aceste condiţii, fără niciun drept, confederaţiile menţionate au încheiat la 7.11.1991, un act intitulat „tranzacţie generală”, prin care şi-au împărţit „frăţeşte” fondurile lichide şi casele de odihnă şi de tratament aparţinând UGSR. În 1992, cele trei confederaţii înfiinţează S.C. SIND ROMÂNIA SRL, cu capital social de 40 la sută în numerar (fondurile lichide ale fostului CC al UGSR) şi 60 la sută în natură (imobilele din patrimoniul DECOTS a UGSR prin reorganizare), practic capitalul fiind cel pe care cei trei asociaţi şi l-au împărţit conform tranzacţiei generale din 7.11.1991. Ulterior, în 1993, CNSLR a fuzionat cu CSI Frăţia, rezultând CNSLR Frăţia, iar în perioada următoare au apărut BNS şi CSDR, care au preluat părţi sociale din SIND ROMÂNIA, în prezent reprezentarea fiind următoarea: CNSLR Frăţia – 37 la sută, Carte Alfa – 28 la sută, BNS – 17,5 la sută, CSDR – 17,5 la sută. Dividendele rezultate din activitatea comercială a SIND ROMÂNIA, ca urmare a exploatării bunurilor deţinute cu rea-credinţă, cunoscându-se de către asociaţi viciile „titlului” prin care au dobândit bunurile, au fost împărţite între aceştia. Din punct de vedere civil, aceştia sunt pasibili a fi obligaţi să restituie proprietarului UGSR ceea ce se numeşte „uzufructul”, ei fiind consideraţi ca posesori de rea-credinţă.
Cât nu e prea târziu
Având în vedere că de la data comiterii faptelor au trecut 20 de ani, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 122 C.p. Procurorul de caz, cică, nu poate exercita din oficiu acţiunea civilă, întrucât persoana vătămată are capacitatea de exerciţiu. Dar, cică, poate arăta că, sub aspect civil, se impune repararea pagubei produse prin comiterea acestor fapte, sens în care persoana vătămată (UGSR), în condiţiile dovedirii unui interes legitim, născut, actual, personal şi direct, va putea solicita anularea dispoziţiilor din Statutul CNSLR din 16.03.1990, precum şi a actelor subsecvente, privind calitatea acesteia de succesor universal al UGSR şi de preluare prin absorbţie a patrimoniului; anularea procesului-verbal din 4.07.1990 de predare-primire a patrimoniului; anularea tranzacţiei generale din 7.11.1991. Ulterior acestor demersuri se impune introducerea unor acţiuni în rectificare de carte funciară, în baza art. 33–38 din Legea nr. 7/1996, întrucât actele juridice în baza cărora s-au făcut intabulările nu sunt valabile, în baza hotărârilor instanţei putându-se iniţia acţiuni în evacuare (fără a se pune în discuţie dreptul de proprietate, ci pentru apărarea dreptului de folosinţă, sens în care acţiunile de acest fel sunt admisibile, conform practicii judiciare) Asta se precizează în Rezoluţia întocmită de CLAUDIA ROŞU – procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a 
corupţiei.
„Lebăda” – un hotel care-a pierdut…
Complexul hotelier „Lebăda” este amplasat într-un imens parc natural întins pe multe hectare. O căutare pe Google, te-ar putea face să crezi că Hotelul Lebăda încă are o capacitate de 944 de locuri, împărţite în două corpuri de clădire…În realitate, această unitate poate fi etalon pentru dimensiunea nevralgică a imaginii reale despre precaritate condiţiile de cazare a turiştilor care vin, mai ales atraşi de facilităţile pe care le oferă biletele de tratament acordate la preţ subvenţionat prin Casa de Pensii. Şi fiindcă „pe surse” am aflat că zilele trecute, hotel „Lebăda” a fost supus unui control, în urma căruia, mai-mai să fie declasificat, am zis să ne informăm direct la sursă şi, deci, să întrebăm conducerea acestei unităţi de tratament balnear. Aşa se face că de la doamna directoare Olteanu Mariana am aflat, printre altele, că „ (…) Nu. Declasificare, nu! Dacă era declasificare aveam hotelul închis. Da, a fost un control, cel tematic de la Ministerul Turismului. Ei n-au mai venit la noi din 2013. În vara asta, am avut controale de peste tot; DSP, DSV, Garda de Mediu, ISU. Dar nu am avut probleme. (…) Noi avem închis un corp de clădire, în 2010 când am venit eu aici era deja închis. Aşteptăm pentru renovare…Dar am avut probleme cu primăria, căci nu avem Titlu de proprietate pe teren. Nevând pe teren, nu putem să face investiţii (…) Eu sunt administratorul hotelului din iulie anul acesta (…) Noi anul ăsta am avut puţine bilete de la CNPAS, dar am vândut bilete prin Agenţii şi cu plata la recepţie. Acum mai avem doar 381 de locuri. Am început şi noi să facem modernizare. Am modernizat etajul 1 şi 2, pe 15 septembrie închidem şi vom încerca să mai modernizăm ceva, din surse proprii. Noi am avut şi plaja, dar primăria ne-a demolat tot ce-aveam pe plajă, gardul…ne judecăm cu ei”. Ce se va întâmpla cu această parte a patrimoniului UGSR aflat în lista de imobile aparţinând Cartel Alfa, cea condusă de Bogdan Hossu, sigur că rămâne de văzut, fie şi numai din cauză că s-ar putea schimba chiar şi regimul juridic al terenului de sub Hotel, teren aparţinând primăriei oraşului Amara.