Gardurile vii ce miroseau a uscăciune

Distribuie articolul:

De-a lungul vremii, în paginile ziarului nostru, ați putut citi despre nemulțumirea noastră dar și a multor cetățeni în legătură cu gardul viu ce separă sensurile de mers pe bulevardul Unirii. Denumirea generică este de gard viu pentru că, în fapt, acest gard nu mirosea deloc a viață ci mai degrabă a mortăciune. O oază de verdeață între benzile de asfalt ar fi fost binevenită, dar lucrurile nu erau deloc așa în realitate deoarece tufișurile,  plantate pe vremea lui Ceaușescu, au devenit ale nimănui în zilele noastre și de-a dreptul uitate de către cei plătiți să le întrețină dar și de foștii edili ce se considerau prea sus pentru a pleca urechea la simplii cetățeni și păsurile lor. Deși, în mijlocul gardurilor se ascundeau comori nebănuite, tufe superbe de trandafiri în zeci de culori și alte floricele pe care doar soarele și luna le vedeau din cauza veșnicelor garduri uscate ce semănau mai mult a plante de cimitir, nepermițând trecătorilor să se bucure de miros sau de priveliște. Am observat însă că de câteva zile se lucrează intens în acea zonă și că până în acest moment au fost scoase o parte din gardurile „moarte” iar pământul este lucrat de muncitori. Nu știm, până la acest moment, ce se va face cu spațiile rămase acum goale, dar sperăm că totuși se vor planta flori pline de viață ce vor încânta privirea și nasul. Apreciem însă inițiativa domnului primar Stoica, de-a dreptul lăudabilă, de a ne scăpa de garduri de cimitir și plante fără viață.


Distribuie articolul:

2 thoughts on “Gardurile vii ce miroseau a uscăciune

  1. „Deși, în mijlocul gardurilor se ascundeau comori nebănuite, tufe superbe de trandafiri în zeci de culori” – no problem, au bagat buldozerul si au RAS comorile respective. Felicitari si succes la betoane!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *