E.U. nu ştie ce ştiu eu, domnule Cioacă!

European Union (EU) sau Uniunea Europeană, aşa cum îndeobşte zicem noi, românii, este sponsorul majorităţii proiectelor cu care, de ani de zile, se tot „luptă” conducerea de partid şi de stat, de sorginte postdecembristă. Cum Consiliul Judeţean Ialomiţa nu poate fi decât în rând cu toată lumea, de ani de zile, cei din conducerea acestei instituţii cheltuiesc bani provenind din bugetul UE, bani alocaţi pentru tot felul de proiecte. Din păcate, deşi ar fi putut accesa fonduri menite a creşte nivelul de trai cetăţenilor şi, pe cale de consecinţă, gradul de civilizaţie al localităţilor de pe cuprinsul judeţului, cei din conducerea CJI au luat în colimator şi au vânat doar fonduri nerambursabile menite a fi „tocate” pe tot felul de cursuri de perfecţionarea pregătirii profesionale.

În anii care au trecut, de când ne tot blagosloveşte UE, în ziarul Ştirea aţi tot citit, când despre alea 140 de miliarde de lei vechi fituiţi pe proiectul „ e-UAT Sistem informatic integrat, suport pentru dezvoltarea şi creşterea eficienţei serviciilor publice, electronice, în judeţul Ialomiţa”, dar şi pe proiectul „ Eficientizarea activităţii autorităţilor publice locale din judeţul Ialomiţa prin implementarea unei soluţii e-guvernare performante” , când despre mizilicul (?!) reprezentat de alea peste 10 miliarde de lei, bani „vechi” fituiţi pentru aşa-numita „Strategie de dezvoltare a judeţului”, fără de care Cioacă are impresia că nimic nu s-ar fi putut realiza în judeţul ăsta prăpădit. De cârcotit, sigur c-am cârcotit, de fiecare dată când am aflat ce de bani „toacă” Cioacă! Chiar şi în privinţa cheltuielilor cu lucruri palpabile am mai cârcotit, fie şi numai pentru faptul că mi s-a părut inoportună realizarea unor aşezăminte în care câţiva pensionari să se simtă bine, într-ajutorarea tovărăşească fiind pecetluită, în beneficiul mai mult a politicienilor de ieri, de azi şi de mâine…

Inoportune şi ineficiente cheltuieli…

În numărul trecut al ziarului Ştirea am publicat un articol (iar pe site-ul ziarulstirea.ro am postat şi-un filmuleţ cât se poate mai elocvent!) în care vă spuneam că salariaţii Consiliului Judeţean Ialomiţa vor participa la aşa-numitele „Cursuri de perfecţionare” , pentru asta urmând a se cheltui, din fonduri alocate de UE, alte 13 miliarde de lei vechi. Tinerele din imaginea alăturată formează echipa managerială a acestui proiect. Imediat după ce acest articol a văzut lumina tiparului, un pretins „drept la replică” a fost remis pe adresa de e-mail a redacţiei ziarului Ştirea, din partea domnului Cioacă Ilie – director în cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa. Când l-am văzut, aşa trimis într-un format pdf (sub formă de poză care nu-ţi dă voie să dai copy paste pe text preluându-l şi postându-l în pagina pregătită pentru tipărirea ziarului, eu fiind nevoită să-l „culeg” cuvânt cu cuvânt), fireşte că i-am replicat domnului Cioacă faptul că, după ce cheltuieşte atâţia bani pentru aşa-zisa perfecţionare a pregătirii profesionale a salariaţilor din subordinea sa, nici măcar de-atâta lucru nu-s în stare: să priceapă că „munca în zadar” nu e pe placul celor din mediul privat. Convinsă fiind că dacă ar fi înţeles că era, mai ales în avantajul lui, ca punctul de vedere al CJI să ajungă la cunoştinţa publicului, am încercat să-i explic domnului Cioacă, în speranţa că va reţine punctul meu de vedere şi, dacă nu acum, măcar data viitoare, va încerca alt format. Părându-i-se că va putea să mă aşeze acolo unde, în opinia domniei-sale, îmi este locul; adică în rândul jurnaliştilor care nu cuvântă, ci doar titrează după dictare, de parcă el ar fi din „vână” de domn, domnul Cioacă mi-a replicat – apostrofându-mă, chiar! – astfel : „ …Nu mă obligă nimeni să-ţi fac în aşa fel încât, eventual, să-ţi scriu şi în ziar…Încă o dată-ţi zic: nu vă scriem noi ziarul!…”. Că domnul Cioacă n-a avut o atitudine aşa cum au mai toţi slujbaşii cumsecade de prin ţările civilizate, şi n-a considerat că salariu baban şi-l încasează şi din impozitele pe care şi eu le plătesc bugetului de stat (deşi eu nu primesc, ca ’mnealui, salariu bugetar!), mai mult ca sigur că altă traiectorie ar fi avut discuţia noastră. Sigur că eu am ales să îi public, totuşi, frazele pe care dacă n-ar fi fost atât de îngâmfat şi dacă n-ar fi vrut să le dea dimensiuni juridice, domnul Cioacă ar fi putut să le considere „punct de vedere”, nicidecum „drept la replică”! Dar, urmându-i exemplul într-ale drăcoşeniei, aleg şi eu să le bag în tiparniţă, aşa cum mi-au fost transmise: sub formă de poză. Deşi nu-mi face nici o plăcere să vă las să vă chiorâţi la ce-a scris Cioacă acolo, n-am încotro, căci mi-e că i se… „pixelează” dacă i-o fac mai mare. Poza dreptului la replică al domnului Cioacă, desigur! Că doar nu v-aţi gândit şi dumneavoastră tot la leafa lui de bugetar? Că-i de-ajuns că mă tot gândesc eu, şi tot încerc să înţeleg cum de-şi permite el (şi soţia domniei-sale!) să fie colaboratori – şi, pe cale de consecinţă, să semneze babane contracte! – cu  fel de fel de structuri… asociative despre care vom vorbi în alte numere ale ziarului…

IONICA GHINEA