Dosarul penal trenează, Marinică Cazacu rezistă!

Şi trenează ruşinos (sau penal?!) de mult, îndrăznim a spune noi, cei care ştim că dosarul „TRAFIC CU TERENURI” îşi are rădăcinile în fapte penale săvârşite în anul 2006, anul în care Cazacu împreună cu madam Brăilă, directoarea de la Cadastru au pus mâna pe vreo 225 de hectare de teren situat în zona Urziceni. Suprafaţa de teren aparţinea Administraţiei Domeniului Statului (ADS), iar acest jaf a fost posibil deoarece Marinică Cazacu era pe-atunci ditamai prefectul ce-avea în spate PDL-ul, partid aflat, la rându-i, la Putere. „ Urmare acestei activităţii infracţionale, un număr de 53 persoane fizice ce erau îndreptăţite să primească în posesie terenuri pe raza celor doua localităţi au fost puse în posesie pe terenuri totalizând 50 ha, mai puţin productive, care nu prezentau interes din punct de vedere al unei eventuale valorificări imobiliare, pe raza comunei Armăşeşti (în zona Bărbuleşti), judeţul Ialomiţa”, se precizează în rechizitoriul  procurorilor. Prejudiciile cauzate ADS şi celor 53 persoane fizice sunt în cuantum de 6.019.229 euro şi respectiv 1.069.846 euro” se mai spune în actul de acuzare. Trimis în judecată în anul 2008, dosarul penal trenează, înfăţişările inculpaţilor şi, deopotrivă, ale martorilor chemaţi în faţa judecătorilor fiind multe şi…cel puţin, imorale. Nu, nu spunem că această tergiversare este ea însăşi o faptă ce-ar trebui judecată „pă persoană fizică”. Spunem doar că răspunderea judecătorilor pentru această înfiorător de suspectă tergiversare e „sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”. Sigur că suntem convinşi şi noi că, de s-ar încerca „tragerea la răspundere” a magistraţilor care, de-atâţia ani, se strofoacă în a judeca această speţă, s-ar ajunge la concluzia că purtătorii de robă (prevăzută cu baveţica aia atât de caraghioasă care, la o adică, ştirbeşte din pretinsa prestanţă, să fie clar!) n-au nici o vină pentru tergiversarea ce, în alte ţări, ar „bate la ochi”. Nu la fel de convinşi suntem şi în ceea ce priveşte veridicitatea motivaţiilor atâtor termene, ideea că se urmăreşte prescrierea, bântuindu-ne, şi nouă, imaginaţia…Căci suntem în anul 2013, iar cel mai recent termen la care s-a mai petrecut o înfăţişare a fost data de 07 martie a.c. Cum nu ne îndoim că s-a mai dat un termen, nicidecum un verdict, sigur că ne întrebăm cât tupeu ar putea avea reprezentanţii Justiţiei încât să riposteze în caz că i-am acuza de una, de alta, ce e scris şi…în Codul penal?

IONICA GHINEA