În chiar preajma urcării lui pe tronul Gărzii de Mediu Ialomiţa, tot aici în ziarul Ştirea aţi putut citi scurta prezentare a biografiei domnului Cornel Vasile. Spuneam atunci că domnia-sa s-a lansat pe orbita politicii din funcţia de primar al localităţii Armăşeşti, ulterior devenind angajat în slujba lui Marian Bălan. Anticipând c-aţi şi uitat cine-a fost Marian Bălan, ne grăbim să vă amintim că vorbim despre fostul prefect al judeţului, cel care şi-a permis (desigur, împreună cu Gheorghe Savu – preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa – şi-mpreună cu alţi „factori de răspundere” ai PDSR/PSD) să pună mâna pe fostul patrimoniu al UTC, Clubul Tineretului devenind astfel un bun imobil al Fundaţiei pentru Tineret, acest aşa-numit ONG condus de onor Cornel Vasile… În câteva rânduri ziarul Ştirea a avut oarece atitudine civică născută nu numai din frustrarea resimţită ca fostă UTC-istă, ci izvorâtă chiar din mirarea că nimeni altcineva nu pare a băga de seamă ce face Cornel Vasile acolo, în Clubul Tineretului. Căci, dacă nu ştiaţi, Cornel Vasile este nu numai fost consilier local şi actual director al Gărzii de Mediu Ialomiţa, ci şi om de afaceri. Surprinzător (sau nu?!) afacerile domnului Cornel Vasile par a fi (in)compatibile cu funcţia de director pe care o deţine, salubritatea fiind cea mai stringentă problemă a instituţiei statului al cărei director a fost „uns” graţie apartenenţei la PSD. Cum însă azi noi nu ne propunem a „desţeleni terenul” din jurul Gărzii de Mediu, ci doar vrem a vă supune atenţiei ce (nu) a făcut Cornel Vasile în Clubul Tineretului şi pe terenul aferent acestei construcţii, ne rezumăm doar la a trece în revistă firmele unde omul politic devenit funcţionar este şi acţionar. Aşadar, reţineţi că musiul este acţionar majoritar la Euroinvest SRL (profilată pe lucrări de construcţii), că este acţionar „potent” la SMD Electronic SRL (profilată pe întreţinerea şi repararea autovehiculelor), că este şi mogul peste S.C. Ialpress SRL (activităţi de editare a ziarelor), dar şi că este ditamai acţionarul la SC Salubritate Comunală (60%), societate care se ocupă de colectarea deşeurilor…De ani de zile scriu despre nemernica fentare a impozitării aşa-ziselor Organizaţii non-profit, fie ele Fundaţii sau Asociaţii. De ani de zile scriu că, în spatele Fundaţiilor şi Asociaţiilor stat, de fapt, politicienii şi/sau consoartele politicienilor, şi/sau odraslele acestora. De ani de zile spun că, în realitate, cei care-s în conducerea ONG-urilor folosesc clădirile şi terenurile (care – atenţie! – le-au fost puse la dispoziţie, de către Stat, fără a le şi percepe cine ştie ce impozite, aşa cum face Statul cu oricare SRL), nu numai pentru a desfăşura activitatea aşa-zis caritabilă şi, deci, non-profit, ci şi pentru afacerile desfăşurate pe tărâmul profitabilităţii domeniilor CAEN. Ştiind că ne-am fi indignat şi dacă stimabilul Cornel Vasile ar fi fost şi director peste instituţia statului, dar şi patron peste firmele mai-sus amintite, imaginaţi-vă ce mare ne este indignarea, cu-atât mai mult cu cât înţelegem că musiul nici nu se sinchiseşte să dea o explicaţie gestului imoral (dacă nu cumva chiar ilegal!?) care a făcut posibil ca sediul acestor firme să se afle chiar în incinta Clubului Tineretului aparţinând Fundaţiei conduse tot de ’mnealui! Cum cu Cornel Vasile e greu să purtăm o discuţie civilizată deoarece prosteasca lui aroganţă chiar ne răscoleşte viscerele, de nici cu un kg de lămâi nu ne trece greaţa, am decis că mai bine adresăm nişte întrebări instituţiilor care într-un fel sau altul au ochi şi pentru acest imobil al cărui „dregător” este Cornel Vasile. Aşa că am întrebat la Primăria municipiului Slobozia şi, printre altele, iată ce-am mai aflat!
Profitabilă folosire a unui ONG
Clădirea „Clubul Tineretului” aparţine Fundaţiei pentru Tineret Ialomiţa, 
înfiinţată conform Decretului – Lege nr. 150/1990, cea care prevede că „Patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti care au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe”. Câţi bani s-au aflat în visteria UTC Ialomiţa, imediat după aşa-zisa Revoluţie din decembrie ’89, poate – şi ar cam fi cazul – să ne spună Cornel Vasile şi colegii lui de partid! Chiar şi fără a avea habar de mărimea financiar-contabilă a sumelor de bani aflate în gestiunea UTC Ialomiţa, simpla evaluare a bunului imobiliar ce încă poartă denumirea „Clubul Tineretului” ne face să ne întrebăm: întru profitul cui foloseşte Cornel Vasile ditamai clădirea? Şi-apoi, întru profitul cui a fost eliberată, de către Primărie, Autorizaţia de construcţie nr. 9207 din 18.05.2010 prin care Fundaţia pentru Tineret a intrat în parteneriat cu Clubul Sportiv „SATORI” pentru ca să se ridice acolo, pe terenul aferent Clubului Tineretului, acea „Sală de sport parter + etaj”? Şi, nu în ultimul rând, întru profitul cui s-a eliberat Autorizaţia de construcţie nr. 6062 din15.08.2013 pentru ca Fundaţia pentru Tineret să poată să-şi „tragă” (cu acte-n regulă, cum altfel, că doar aşa s-au făcut toate…) chiar şi o spălătorie auto? Nu de alta, dar dacă nici măcar Primăria municipiului Slobozia nu ne poate spune care este regimul de utilitate publică pe care îl are clădirea Clubul Tineretului, căci aşa după cum observaţi în dreptul răspunsului la această întrebare s-a tras linie, atunci cum oare am putea să nu ne întrebăm de ce pentru ditamai clădirea impozitul anual este de doar 700 de lei, adică un ridicol şi totodată revoltător mizilic de doar 7 (şapte) milioane de lei vechi. Cât de frustrant de multe zeci de milioane de lei vechi plătesc patronii/proprietarii care au sedii de firme, nu cred că musiu Cornel Vasile nu ştie, aşa cum nu cred că nu ştiu şi onor consilierii locali (majoritatea lor fiind reprezentată de PSD-işti stabili la conducerea municipiului, în toţi anii de după aşa-zisa Revoluţie), adică taman cei care stabilesc an de an creşterea cuantumului chiriilor, al concesiunilor, al impozitelor, în speţă, pe clădiri… Şi măcar dacă acolo, în Clubul Tineretului, s-ar desfăşura oarece activităţi socio-culturale cu impact colectiv, activităţi asupra cărora să nu planeze suspiciunea de profit ce intră în conturile (unii zic că şi-alea personale se alimentează „bine, ha!”, dar, desigur, noi nu-i credem până ce un „ Organ” nu constată şi precizează asta) firmelor deţinute de Cornel Vasile sau de chiriaşii ai acestei ONG! Din păcate, şi-atunci când am cerut Primăriei municipiului Slobozia să ne spună la câte activităţi desfăşurate în incinta Clubului Tineretului a participat, răspunsul a fost : „ Întrucât municipiul Slobozia are Casă de Cultură Municipală, nu au fost organizate acţiuni în Sala de Spectacole a Clubului Tineretului în ultimii doi ani”. Constataţi, sper, cât de abili s-au dovedit a fi cei din Primărie, în elaborarea acestui răspuns. Ca şi când, atunci când îl impozitează atât de puţin, pe motiv că este o Organizaţie de interes public, Statul nu mai este interesat să vadă dacă nu cumva încasează atât de puţine biruri, deşi nu-i nici pe departe în folosul comunităţii ceea ce se petrece acolo, în Sala de spectacole pe care, totuşi – am văzut cu ochii mei! – Cornel Vasile o pregăteşte, numai el ştie pentru ce tip de acţiuni…De ce, vreme de-atâta amar, nici un consilier local nu s-a arătat preo(a)cupat de (in)activitatea din Clubul Tineretului, iată o întrebare la care rugăm „postacii” să răspundă, măcar ca să vadă şi Cornel Vasile că nu numai mie mi se pare că nu-i corect şi nici moral, ca el să stea de-atâţia ani vătav pe bunul public.
IONICA GHINEA
Jaful de la Clubul Tineretului a început imediat după ’89, când Eugen Ghinea a preluat (?!) şefia instituţiei aparţinătoare de fosta U.T.C.. Împreună cu o contabilă mai mult decât escroacă, o paraşută venită de pe la fosta I.C.I.L., unde se vorbea că făcea baie în lapte, trecută şi pe la Cooperativa Bucu, musiul a prăduit tot ce se poate prădui: de la tapiseriile murale de o inestimabilă valoare la costumele populare, de la covoarele din birouri la opincile din piele ale „căluşarilor”. Pe banii de pe urma prăduielilor a efectuat o excursie în îndepărtata Chină, aşa pentru a-şi completa cunoştinţele geografice, oricum nule.
Vasile Cornel a sosit destul de târziu, dacă nu mă’nşel prin 1996 când, într-adevăr a lucrat la SPARCOM, una din firmele viitorului fost prefect, Marian Bălan. Înfiinţarea Fundaţiei „Mileniul III” a constituit startul şmecheriilor aşa-zişilor tineri pedeserişti, care mai de care mai „implicat”. Dacă tu, Ionica, poţi accesa documentele care să ateste membrii fondatori ai acestrei făcături, te asigur că vei avea mari surprize.
Cine-şi mai aduce aminte, atunci, la începutul anilor ’90, sub „domnia” lui Eugen Ghinea, au fost demontate scaunele din sala de spectacole, sala, scena şi cabinele actorilor transformându-se în depozit de făină şi alte cele ale firmei AKTAŞ. Apoi a apărut TRANSMIM, la cârma căreia se afla regretatul Mihai Ioniţă, şi această firmă având asigurate spaţii de depozitare şi desfacere, plus barul din incintă. La un moment dat, pentru a mai potoli spiritele, Vasile Cornel a dispus reactivarea sălii de spectacole, scaunele fiind repuse la locul lor, Clubul Tineretului părând a redeveni ce-a fost: un loc ideal pentru elevi şi tineri; cu spectacole, concursuri şi alte programe distractive, cu o modernă discotecă şi nu numai, chiar dacă şedinţele pedeseriştilor se ţineau tot acolo. Dar toate au fost ca o boare de Waterloo, cum ar zice un scriitor ialomiţean încă în viaţă. Ar mai fi destule de spus în scris, dar mă opresc aici, considerând că, totuşi, nu Vasile Cornel este cel mai vinovat pentru starea actuală a fostei instituţii de cultură a U.T.C..
A se reţine de către ceilalţi cititori că NU SUNT RUDĂ cu Ghinea Eugen despre care este vorba în postarea la acest articol.
Domnule Sorin…Am citit cu interes comentariul dvs. Tot ceea ce vreau sa va scriu este ca in aceea perioada, am fost alaturi de acest „musiu”, cum il denumiti dvs. Sub nici o forma nu stiti cum au stat problemele acolo…Da, sunt cateva aspecte care le cunosteti…ceea ce nu stiti era faptul ca ei isi incasau salariile in functie de cum se gospodareau. Asa a aparut sala de bingo…sala de biliard si alte spatii care erau date spre inchiriere. Cat despre „musiul” de care ziceti, el a avut tot timpul bani….si nu din furturi…mereu a tinut cu dintii de patrimoniul ala, suspectandu-si mereu contabila. Daca erati la curent cu activitatea lui, stiati ca el avea venituri destul de mari, pentru ca tot ce insemna firma luminoasa in Slobozia, era facuta de mainile lui (avand o echipa care lucra cu el pe atunci…de la fratele Sorin, George Toma, Papurica zis Geo, si altii). In acea vreme erau foarte bine platite aceste firme luminoase, asa si-a permis si vacanta in China. Nu uitati ca tot Paradisul lui Nea Iulica era facut de mana lui. Domnule Sorin, nu face afrimatii fara sa te documentezi, mai ales ca orasul este atat de mic. Da, nu era un om al condeiului cum spui fatza de dumneata, sau cum il califici…a avea „cunostinte nule”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii punem in carca ceea ce nu a facut.