Din Slobozia în Setúbal, Portugalia

De câte ori nu s-a întâmplat să ne dorim să vizităm Terra „în lung şi în lat”, sau să plecăm în căutarea unui loc de muncă mai bun, să călătrim pentru relaxare ori pur şi simplu pentru a satisface nevoia de cunoaştere? Ei bine, pentru mulţi dintre dumneavoastră, cei care citesc acest articol, este posibil să fie prea târziu. Însă, fiţi fără grijă, Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” are soluţia ideală pentru profesori.

Erasmus+, sau cum să cheltuim bani, pentru propria relaxare

Pentru că mulţi cetăţeni nu înţeleg foarte bine cum funcţionează această secţiune a fondurilor europene, ne vedem nevoiţi să facem câteva precizări, aşa cum am înţeles noi că stau lucrurile, pe scurt, cu privire la provenienţa acestor bani. România, prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană are anumite drepturi, dar şi obligaţii. Asta înseamnă că, în contextul în care dorim să beneficiem de acele drepturi, printre care şi accesarea de fonduri europene, avem obligaţia, ca ţară membră a acestui grup, să virăm întâi anumite sume de bani, bineînţeles aceşti bani provenind de la populaţia plătitoare de taxe şi impozite, iar apoi, dacă suntem în anumite cercuri ale „băieţilor deştepţi”, poate avem şansa să accesăm banii respectivi. Aşadar, pentru că sunt câţiva „băieţi, dar şi fete deştepte” în cadrul Liceului Tehnologic Alexandru Ioan Cuza din Slobozia, iată a fost găsită soluţia perfectă pentru a începe distracţia în rândul cadrelor didactice. Aceleaşi cadre diactice care, întrebate fiind despre salariul de profesor, sau despre condiţiile de muncă, jură cu mâna pe inimă că abia le ajung banii pentru un week-end la Techirghiol, pentru că din cauza condiţiilor inumane chipurile, s-au trezit şi cu un reumatism sever sau mai ştim noi ce alte baliverne. Despre ţări străine nici nu mai avem tupeul să pomenim, că după atâtea vacanţe, zile metodice şi alte activităţi înrudite cu relaxarea, „modelatorii de creiere” sunt surmenaţi şi irascibili. Hei, dar gata cu gluma! Liceul cu standarde europene, adică cel care s-a distrat prin Europa, mai exact în Portugalia, dacă tot suntem tehnici, împreună cu nişte „boboci” atent selecţionaţi dintre cei ce vor a fi absolvenţi de specializări precum Turism şi Alimentaţie Publică.

Numai în pielea profesoarelor care au coordonat proiectul să nu fii! Sanchi !

Din dosarul care ne-a fost pusă la dispoziţie la momentul prezentării acestei acţiuni, nu am înţeles mare lucru. Cert este că în pofida „sacului cu bani” şi a perioadei lungi de implementare a proiectului, hârtiile oferite sunt dispreţuitoare. Imprimate pe suport de hârtie prin intermediul computerului, jumătate dintre ele sunt pline de pătrăţele în loc de litere. Probabil un efect secundar al manevrei de resuscitare a documentaţiilor, supranumită manevra Copy-Paste. În interiorul dosarului, informaţiile întortocheate şi lipsite de esenţă sunt ca la ele acasă. Însuşi scopul acestor
două excursii, fiecare desfăşurându-se pe parcursul a 18 zile, sună ambiguu: „ 1) Creşterea nivelului de cunoştinţe tehnice generale şi specializate şi dezvoltarea de abilităţi care pot permite elevilor de la Profilul Turism şi Alimentaţie (grupul ţintă) să îşi dezvolte traseul profesional pană la nivelul 4 de calificare. 2) Dezvoltarea de competenţe cheie, tehnice generale și tehnice specializate, care vor facilita insertia pe piata europeana a muncii dupa absolvire. Mobilitatea s-a derulat în anul 2016, în Portugalia, regiunea Setubal, în două fluxuri:

– fluxul 1: martie 2016

– fluxul 2: mai 2016

La final se aşteaptă ca proiectul să contribuie la îmbunătăţirea competenţelor profesionale si de comunicare într-o limbă străină, la asimilarea de terminologie specifică în sectorul turismului și alimentației (atât în engleză cât şi în portugheză). Se aşteaptă, de asemenea, ca elevii participanţi să se adapteze la un mediu socio-economic nou, să comunice eficient și să coopereze cu ceilalți angajați ai restaurantului.”. Să vă mai spunem faptul că, pe lângă salariu, adăugat la “pachetul All-inclusive” de care au beneficiat doamnele surmenate, au mai fost şi plătite pentru efortul depus? Nu ştim exact, nici câţi bani au avut de câştigat de pe urma acestui proiect, pentru că nici noi nu am îndrăznit să
întrebăm, dar nici ele nu au dar dovadă de transparenţă în cheltuirea banilor. Ştim doar că toată “afacerea” reprezentând documente, transport, cazare, masă şi bani de buzunar pentru cei plecaţi peste hotare, a costat undeva la 20.000 de euro, conform organizatorilor. Ceea ce vă putem spune este că de obicei recompensele pentru implicarea profesorilor în astfel de proiecte, sunt de aproximativ 75% din valoarea salariului de bază, bani primiţi în fiecare lună pe perioada implementării proiectului, pentru fiecare membru al echipei care se ocupă de un proiect cu fonduri nerambursabile. Destul de bine, nu credeţi ?

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară…

În cele 18 zile, conform pliantelor oferite de Liceul Tehnologic Alexandru Ioan Cuza din Slobozia, cei 20 de elevi participanţi la acest proiect „fără limite” din multe puncte de vedere, au făcut multe munci, în zilele petrecute peste hotare. Printre lucrurile desăvârşite, conform documentelor, elevii au lucrat următoarele: „ Pregatirea mise-en-place-ului pentru micul dejun, pranz, cina si ocazii speciale; Primirea clientilor; Preluarea comenzilor de la clienti si transmiterea acestora; Servirea preparatelor culinare, conform diferitelor sisteme si reguli de servire; Recomandarea si servirea bauturilor; Prepararea si flambarea preparatelor culinare cu specific local; Debarasarea meselor in functie de vesela si tacamurile folosite; Intocmirea optiunilor de meniu; Respectarea regulilor de igiena; Respectarea normelor de siguranta la locul de munca.” În cadrul prezentării din sala de spectacole a liceului, am putut lua parte la exemplificarea aşezării majoritatea operaţiilor efectuate de elevi, peste hotare, aceştia descurcându-se remarcabil şi fără ezitare. După programul care consta în 6 ore de lucru în fiecare zi, copii au fost împreună cu profesorii supraveghetori în diferite excursii şi drumeţii, vizitarea muzeelor făcând şi ea parte din itinerariul călătorilor noştri.  Întrebaţi cum li s-a părut această experienţă, elevii au avut numai cuvinte de laudă la adresa locaţiilor în care şi-au desfăşurat activităţile zilnice, mai mult decât atât declarându-se mulţumiţi de cunoştinţele dobândite pe parcursul şederii lor în Portugalia. Cât despre organizatori, nu putem să nu ne întrebăm de ce nu au ales, împreună cu conducerea liceului, să acceseze fonduri pentru dezvoltarea acestei şcoli în ansamblul ei. Credem că ar fi fost benefică soluţia prin care aceşti bani europeni şi nu numai, să fi fost investiţi în cantina liceului, în mobilier, sau în dotări pentru educaţia practică a elevilor cu specializări tehnice. Dar, desigur gândirile oamenilor sunt diverse, aşa de diversificate precum este “şmenul pe bani publici” care se practică încă, în instituţiile de stat.

Victor GHINEA