Deputatul Caloianu dă afară jurnaliştii care-l deranjează…

* Cei care s-au grăbit să tragă concluzia că de ceva vreme ne-am apucat să scriem despre unii parlamentari, doar fiindcă suntem de partea altor parlamentari de Ialomiţa, iar aceştia au început „să facă act de prezenţă în spaţiul public” folosindu-se de mass-media, azi primesc răspunsul, articolul de faţă stând mărturie că pentru noi „sunt toţi o apă şi-un pământ” , cum zice-o vorbă…

Deşi am fost anunţaţi într-un mod care ar fi putut să ne lezeze orgoliul, fapt pentru care am fi putut să nu participăm, dat fiindcă nu amestecăm neplăcerile cu meseria, am preferat să participăm la conferinţa de presă desfăşurată de deputatul Caloianu Mario-Ernest, crezând, sperând că – măcar în al doisprezecelea ceas – vom putea consemna ceva din activitatea politică a acestuia.
Ajunşi în noul sediu al UNPR, nu mică mi-a fost mirarea să constat că domnia-sa ne invitase, nu spre a vorbi despre problemele ialomiţenilor, ci doar pentru a ne citi „cuvântul” domnului Gabriel Oprea – şeful UNPR. Cu ce ocazie? Cică, pentru că data de 26 iunie este ZIUA DRAPELULUI.
Fără să-şi dea seama de penibilitatea dată de numărul de participanţi, în faţa cărora el cuvânta de ziceai că se adresează „maselor largi populare” , deputatul Caloianu a început a citi – cu intonaţie, ce-i drept! – nişte vorbe care ni se păreau a fi fost copiate din alte şi alte cuvântări ale atâtor şi-atâtor oameni politici care, de-a lungul atâtor şi-atâtor ani, au îndeplinit funcţii de răspundere în administraţia publică. Şi dacă, după ce-am îndurat, totuşi, câteva minute bune (aşa e vorba, căci, ele, minutele, ni s-au părut a fi fost cât trei ceasuri, rele, desigur!) ne-am plictisit, mi s-a părut normal să-i zic oratorului să se oprească şi să mai „schimbe placa”…
Nu de alta, dar a început să fie de neadmis tupeul politicienilor de-a considera că o sărbătoare trebuie să fie doar un alt prilej pentru ca ei să iasă în faţa presei şi să turuie ca apucaţii despre importanţa istorică şi semnificaţia zilei, oricare ar fi ea!
Sigur că, dacă în cei aproape trei ani de mandat, musiu Caloianu ar mai fi desfăşurat şi alte conferinţe de presă, în care să ne fi răspuns şi nouă la întrebări vizând chiar şi Declaraţia de avere care cam miroase a aranjamente financiar-bancare (reţineţi că n-am spus că-s aranjamente ilegale!) şi dacă l-am mai fi văzut pe stimabilul făcând oarece pentru ţară şi popor, poate că nu ne-ar fi „sărit cămaşa de pe noi” din cauza la nervii surescitaţi de scopul vizitei lui în judeţul care l-a făcut deputat! Câtă vreme, însă, cu vorba lui deranjant de peltică şi sâsâită, a ţinut să peroreze minute în şir despre ce-are UNPR de gând să facă în următorii 5 (cinci) ani, dar s-a obrăznicit prin a ne spune că discuţii pe marginea tematicii conferinţei de presă, el nu face, sigur că „ne-a sărit muştarul” pe pereţii pe care, cu camera de filmat căutam tabloul „tovarăşului” căruia, preşedintele Organizaţiei de tineret tocmai ce-i citise „cuvântul” transmis în teritoriu prin intermediul deputatului Caloianu. Pe filmul postat pe site-ul www.ziarulstirea.ro, poate oricine să constate ce discurs aproape penibil a avut deputatul. De ce mi s-a părut aproape penibil? Păi, nu v-am spus că la masa din micul sediu al UNPR nu erau decât doi cetăţeni, iar în prezidiu ei 5? A, da! Uitasem. A mai fost şi domnul consilier judeţean Nica Ion. Cu care, tocmai fiindcă fuseserăm colegi de partid, n-am vrut să discut! Nu de alta, dar prea mi s-a părut că dăduse copy paste la superioritatea lui Caloianu. Dar, staţi! Că n-am terminat de povestit! Că, punctul culminant n-a fost cel al refuzului de a dialoga cu domnul consilier judeţean, ci punctul culminant a fost atunci când, vădit surescitat la nervii capului, musiu Caloianu s-a ridicat şi ne-a poftit să ieşim afară, el însuşi deschizându-ne uşa, mie şi unei colege, la fel de chitită a-l întreba, ba de una, ba de alta, de-ale jurnaliştilor, de! Carevasăzică, ne-a dat afară! Sigur că, la o adică, şi noi chiar ne puteam „întinde la un aşa afront” încât să nu ieşim, fie şi numai pentru faptul că sediul UNPR Ialomiţa nu-i al mămicuţii lui, şi a venit cu el de-acasă, ci e plătit din bani publici! La fel ca şi salariul lui din care, cică, îşi permite să plătească aşa mari rate la aşa multe bănci câte figurează în recent-depusa lui Declaraţie de avere! Că, despre averea musiului o să vorbim cât de curând, se mai îndoieşte cineva?
IONICA GHINEA