Da, domnule deputat Marian Neacşu, vă ştim activ, dar…

…nu-i de-ajuns pentru a ne convinge că interpelările dvs. n-ar trebui să se şi soldeze cu oarece măsuri concrete, palpabile, care să conducă la propăşirea Neamului…care v-a ales!

La începutul acestei luni, pe când presa centrală se dădea de ceasul Morţii titrând furibundă despre concediile hoardelor de deputaţi şi senatori ai României, aici, în Ialomiţa, deputatul Marian Neacşu invită jurnaliştii la o conferinţă de presă în care domnia-sa să „deşarte” sacul astfel încât chiar şi-un cârcotaş să se-aleagă cu ceva. La subiecte pentru viitoare articole, mă refer, desigur! De participat, recunosc, n-am participat deoarece am decis să refuz să mă încolonez în rândul celor care, în decursul atâtor ani de când stimabilul este „om de vază” au stat la rând pentru a primi atenţia (adeseori preamărită pentru că, uneori, a fost prea mărită) din partea domniei-sale. Dar, dacă tot am primit pe e-amil un comunicat de presă, sigur că am citit, spre a mă informa, tot ce a considerat domnul Neacşu că trebuie să afle cei în care-şi pune nădejdea că-l vor (mai) vota, la vremea când, cică, va să fie candidat la funcţia de preşedinte de judeţeană de partid şi de stat. Ce scria acolo, mă grăbesc să fac recenzia din care să înţeleagă tot ialomiţeanul…decis a băga-n seamă „raportări măreţe” care, din păcate, nu prea au corespondent în practică, în realitatea înconjurătoare. Şi-ncep cu o trecere în revistă a decalajului dintre cât de multe iniţiative legislative au depus deputaţii (953), câte au făcut obiectul dezbaterilor (681) şi cât de puţine iniţiative au ajuns să şi fie adoptate (199), mai mult ca sigur din cauză că multe dintre ele au fost nefundamentate corespunzător…Şi-asta pentru că, totuşi, în prima sesiune a acestui an (februarie – iunie) au fost desfăşurate, cică, 41 de şedinţe „în plen” şi 14 şedinţe „comune” cu senatorii. E-adevărat că din cele 41 de şedinţe, în 35 domnul Neacşu, cică, a „luat cuvântul” de 91 de ori. Dar, la fel de adevărat este că dizertaţiile şi propunerile ’mnealui nu s-au soldat, repet, cu cine ştie ce măsuri concrete, palpabile, menite a-i mulţumi, mai ales, pe ialomiţenii nehotărâţi, cei care deşi nu l-au votat sunt luaţi în colimator, în vederea viitoarelor alegeri. Faptul că în Raportul asupra activităţii desfăşurate de la începutul anului şi până în prezent, domnul deputat a ţinut să puncteze micul/marele ajutor acordat unui poliţist, pentru ca acesta să fie transferat „mai aproape de părinţii săi bolnavi, care au nevoie de sprijinul său” dovedeşte care-i adevărata dimensiune a facerii de bine de care e în stare oricare parlamentar, nu numai domnul Neacşu. Sigur că citind toate celelalte interpelări, întrebări, solicitări, mulţi ar fi tentaţi să creadă că, atunci când, de exemplu, se suplimentează alocaţia bugetară a Spitalului de Urgenţă din Slobozia, aceasta se datorează domnului Neacşu şi nu faptului că, şi de n-ar fi „intervenit” dumnealui, banii aceia tot se repartizau unităţii medicale, fie şi numai din cauză că aşa trebuie, raţiuni de ordin economico-social şi, prin urmare, financiar-contabil dirijând repartizarea banilor proveniţi din Fondul pentru Sănătate. Dar, ca orice politician abil, domnul Nacşu întrevede în toate cele o posibilitate de „a trage spuza pe turta lui”. Aşa că invită presa la o conferinţă şi începe a-şi depăna – molcom, şi cu un aer boem – amintirile din …prima sesiune parlamentară din acest an. De ce n-a transmis jurnaliştilor câte-un comunicat de presă pentru fiecare „mişcare” chiar la momentul „săvârşirii faptei”? Că doar are şi ’mnealui, la fel ca toţi cei 581 de parlamentari, unul-doi angajaţi care au printre responsabilităţi şi „relaţia cu presa”…Oricum, ca să nu mai pierd timpul încercând a-i face educaţie politico-ideologică, închei prin a-i spune domnului deputat că dintre toate câte-s evidenţiate în cele 14 pagini ale Raportului, cel mai tare m-a dezamăgit fraza: „ A organizat la biroul parlamentar periodic/lunar întâlniri informale cu reprezentanţii aimass-media locale”. Nu de alta, dar asta m-a făcut să mă întreb cum de noi n-am fost invitaţi decât de cel mult două-trei ori, domnule Marian Neacşu? Nu, vă rog, nu-mi răspundeţi! Nu de alta, dar ştiindu-vă „meşteşugar” într-ale oratoriei, mi-e că, ascultându-vă, aş simţi nevoia să mă revolut chiar mai mult decât m-am revoltat citind aceste tardive „raportări măreţe”…

IONICA GHINEA

P.S. Vă recomand ca, pe viitor, comunicatele de presă să nu mai fie însoţite de-o fotografie în care „pe fundal” să apară Gabi Ionaşcu. Nu de alta, dar de peste un an ’mnealui nu mai e primar.