• Din 2007 şi până-n prezent, obiectivul de investiţii denumit„ Sală de gimnastică” aşteaptă să fie finalizat. Decontată chiar şi numai pe jumătate, cei peste 17 miliarde de lei vechi, fără TVA, suma de bani nu-i deloc o cantitate neglijabilă…Mai ales când, cică, s-au înregistrat „abateri de la legalitate şi regularitate”…
Nu cu mult timp în urmă, procurorii au stabilit că primarul din Ţăndărei dimpreună cu şeful Biroului de achiziţii publice din cadrul Primăriei oraşului Ţăndărei, Costică Ionescu, şi-ar fi exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia derulării unor contracte de proiectate şi executare lucrări la drumuri. Apoi, aşa după cum cred că aţi aflat deja, primarul Cristian Roman a fost reţinut în arest preventiv, ulterior urmând a fi judecat în stare de arest la domiciliu pentru fapte de abuz în serviciu şi fals intelectual, în legătură cu nişte contracte prin care statul a fost prejudiciat cu vreo 400.000 de lei.
Cutia Pandorei fiind deschisă, am vrut să aflăm şi noi nu numai ce-a făcut primarul cu banii, ci şi când a fost ultima dată controlată UAT şi ce-au descoperit cei de la Curtea de Conturi, poate singura instituţie a statului care-şi poate permite să-şi bage nasul în documentele financiar-contabile ale Primăriei, oricare ar fi ea! Aşa am aflat cum că în perioada 07.04.2014 – 28.05.2014 s-a desfăşurat la primăria oraşului Ţăndărei o misiune de audit financiar asupra conturilor de execuţie bugetară pe anul 2013, ocazie cu car s-a verificat şi transferul de fonduri publice către Şcoala Gimnazială nr. 1 din oraşul păstorit de primarul PSD-ist. Urmare a efectuării controlului au fost constatate abateri privind calcularea, urmărirea şi încasarea sau, dimpotrivă, necalcularea unor obligaţii ce revin persoanelor fizice şi juridice ce-şi duc traiul şi/sau îşi desfăşoară activitatea economico-financiară pe teritoriul localităţii. Fie că-i vorba despre stabilirea eronată a impozitului pe teren, fie că-i vorba despre stabilirea eronată a impozitului pe clădiri şi, nu în ultimul rând, despre neverificarea „la faţa locului” a lucrărilor de investiţie, asupra conducerii primăriei planează suspiciuni dintre cele mai penale.
Primăria, Şcoala, bugetul şi lucră(tu)rile…
Cu un buget anual de doar vreo 200 de miliarde de lei vechi, din care vreo 60 de miliarde se aloc secţiunii de dezvoltare, mare parte din bani fiind cheltuiţi pentru salarizarea bugetarilor aflaţi în ograda Primăriei, sigur că Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) stă mai tot timpul cu mâna întinsă spre Consiliul Judeţean Ialomiţa, instituţie condusă de şeful de partid al primarului acre este Cristian Roman. Din surse oficiale am reţinut că în anul pe care, cu toţii ne pregătim să-l încheiem cât mai bine, cică, s-au realizat lucrări de modernizare şi reabilitare drumuri, s-a amenajat şi un Centru de zi pentru persoane vârstnice, ba chiar s-au investit mulţi bani şi într-o aşa-numită bordurare a DN 2A, deşi noi credeam că oricare Drum Naţional trebuie gestionat de altă entitate. O cheltuială bugetară care cam „bate la ochi” , sumele nefiind unele modice, vizează aşa-numita mentenanţă pentru IT, prin asta înţelegând revizie calculatoare, servere, programe. Spun asta având în vedere faptul că anul acesta mentenanţa a însemnat cheltuirea a mai bine de jumătate de miliard de lei vechi, başca achiziţionarea de licenţele Software, în valoare de aproape 340 de milioane de lei. În total vreo 900 de milioane de lei vechi.
Întrebând care anume investiţii au fost finalizate în 2014, am fost surprinsă să constat că pentru a avea domnii consilieri locali unde să şadă cele 2 – 3 ore de şedinţă lunar desfăşurată, în lista de investiţii, cea mai mare sumă pare că a fost cheltuită cu lucrarea „ Extindere Sală Consiliu Local şi Terasă” . Lucrarea (al cărei contract înregistrat nr.10363 a fost încheiat la data de 03.10.2013, a costat 239.714 lei, sumă achitată integral) a fost executată de-aceeaşi firmă acre a construit şi obiectivul de investiţii „ Execuţie sală de gimnastică la Şcoala nr. 1 Ţăndărei.” Este vorba despre binecunoscuta firmă CONSIROM (cea despre care prin târg se bârfeşte că este abonată la banul public, patronul fiind în graţiile primarului care, la o adică, cică şi pentru asta e cercetat), lucrare care a fost verificată de către Curtea de Conturi. În Procesul-verbal încheiat ca urmare a efectuării controlului scrie negru pe alb că e vorba despre abatere de la legalitate şi regularitate. Cică, în fapt, ar fi vorba despre neverificarea realităţii lucrărilor executate şi facturate, ceea ce a condus la decontarea unor situaţii de lucrări în care au fost incluse articole de deviz în cantităţi mai mari decât cele efectiv executate. Situaţiile de lucrări au fost întocmite de SC CONSIROM Slobozia în baza contractului de lucrări nr. 2352 din 27.12.2007, cu o valoare iniţială de 1.712.350 lei, fără TVA. Deşi termenul de execuţie a fost stabilit pentru 27.12.2008, adică fix un an, nici vorbă să se fi îndeplinit dezideratul. Ba, mai mult! Aşa cum se-ntâmplă cu majoritatea lucră(tu)rilor, s-a încheiat Actul adiţional nr.1/12.12.2008. Ce s-a realizat până la această dată vedeţi în imaginea alăturată. Pe retină sper să luaţi numai clădirea „la roşu”, nu şi pe cea vopsită în portocaliu, căci aia-i şcoala şi-a rămas vopsită aşa, cel mai probabil, de pe vremea când PD-L era la Guvernare!
Buturuga mică răstoarnă devizul mare
Trecut-au de-atunci 7 (şapte) ani şi nici vorbă să se finalizeze lucrările. Întrebat fiind, patronul Mimi Cornăţeanu ne-a declarat că n-au fost finalizate lucrările, din cauza lipsei fondurilor financiare. „Dacă există o factură din 2008 nedecontată până la ora actuală, dumneavoastră ce vă spune chestia asta? Cred că peste 50% s-a decontat şi noi avem executat în jur de 70%” a ţinut să precizeze patronul. Ba chiar ne-a mai şi explicat cum de-a ajuns Curtea de Conturi să constate „articole de deviz neexecutate sau executate în cantităţi mai mici decât au fost solicitate la decontare”. Şi spune-aşa patronul: „ Vă spun eu care e toată treaba. Ce-a găsit doamna de la Curtea de Conturi. Deci, doamna de la Curtea de Conturi a găsit un articol de Deviz, o amenajare a unui teren… da?… care noi am prins partea de săpătură, de amenajare, la care am şi făcut atunci la vremea respectivă, deci am scos nişte buturugi, s-au făcut nişte săpături acolo, atunci la vremea respectivă, pe care l-am încasat. M-aţi înţeles? Şi noi am avut alte lucrări. Şi din 2008 până acuma, amenajarea terenului, în momentul în care s-a cărat surplusul, că asta rezultă ce s-a încasat la vremea respectivă, era firesc să nu se mai vadă, după şase ani de zile, amenajarea care s-a făcut pentru un teren de handbal care făcea parte din proiectul respectiv”.
Extrapolând, putem spune fără teama de a greşi că, din păcate (şi, parcă, în sfidarea contribuabililor!), din interese de tot felul, dar şi din neputinţe mai mult sau mai puţin justificate, aşa-numitelor „Organe” cu atribuţiuni de control le este greu să desţelenească lucră(tu)rile, mai ales cele „seduse şi abandonate”.
IONICA GHINEA