CORA…un magazin care întârzie să apară în peisajul citadin al Sloboziei

* În luna MAI a anului 2012 titram despre potenţiala deschidere a magazinului CORA…Suntem în luna MAI a anului 2013 şi, după cum merg lucră(tu)rile, mare mirare să se finalizeze anul acesta!    

Scriam acum doi ani aşa: „V-aduceţi aminte despre afacerea începută prin 2008, în care primăria municipiului Slobozia a intrat în această afacere punând la dispoziţia investitorului 4,6  hectare, urmând ca firma Office Development să ridice acolo un ditamai Hipermarket? Vă mai amintiţi cum strategul primar le-a cerut consilierilor lui din PSD, consilieri care deţin majoritatea voturilor, să acorde facilităţi fiscale însemnând reducerea redevenţei cu 95% , şi cum firma nu s-a achitat de obligaţia de-a construi, într-un timp chiar de ei promis, toate câte trebuiau construite pentru ca oraşul acesta să aibă un magazin ceva mai mare decât magazinul „Ialomiţa”? Între timp Office Development a predat ştafeta firmei Timis Investment şi, din cauze care ne interesează mai  puţin spre deloc, aceasta „a aranjat cu CORA” să facă taman ceea ce trebuia făcut pe locul unde, cândva, a fost Uzina de Apă… După aproape 3 ani de când spiritul investiţional a urlat – a pagubă, cum altfel?! – în pieptul edilului-şef proaspăt reales taman în acel an, Ionaşcu a supus atenţiei aceloraşi consilieri locali propunerea de a reevalua terenul deoarece CORA şi-ar fi exprimat dorinţa de a-l cumpăra, urmând ca pe cele 4,6 hectare să creeze 250 de locuri de muncă prin investirea a 9 (nouă) milioane de euro necesare ca să acopere  vreo 14.000 de mp de teren, cu clădiri, pe restul suprafeţei doar investitorul ştiind ce va mai face…În tandem, cele două firme au obţinut deja Certificatul de urbanism, iar în următoarele două săptămâni urmează să primească şi Autorizaţia de construcţie. Aşa că s-ar putea ca până la iarnă acolo să se construiască, totuşi, supermarketul îndelung aşteptat. Asta dacă noul partener de afaceri al Consiliului Local Slobozia va accepta cererea expresă a primarului Ionaşcu de a constitui un cont financiar la dispoziţia primăriei, un cont „ în echivalentul valoric al sumei rezultate din raportul de evaluare”. Cum doi dintre evaluatorii agreaţi de către primăria condusă de PSD-işti sunt deja condamnaţi la închisoare pentru supra şi/sau subevaluarea altor terenuri şi construcţii, iar mulţi n-au înţeles dacă firma Timis Investment şi-a plătit 100% redevenţa sau doar ăia 5% , rămâne de văzut cine va stabili preţul corect.  Nu de alta, dar, parcă, în septembrie anul trecut doamna Adam Virginia – director în cadrul primăriei Slobozia – susţinea că: „ SC TIMIS INVESTMENT Bucureşti datorează  la acest moment către Consiliul Local suma de 1.578.975,06 lei (adică aproape 16 miliarde de lei vechi) reprezentând cei 95% din redevenţa datorată, de care a fost scutit, la care se adaugă indicele de inflaţie” Asta scriam acum un an referitor la anii de când s-a pus la cale toată tărăşenia …

Azi, prea multe nu pot adăuga…

Şi nu pot, deoarece cei implicaţi „tac ca mortu-n păpuşoi” crezând că pe slobozeni nu-i (mai) deranjează că nu s-a mai construit încă un mare magazin comercial, că şi-aşa le-ajunge Kaufland, deşi nu le ajung banii spre a cumpăra de pe rafturile ticsite cu „bunătăţuri”  toate acele produse din import, preparate care de multe ori  se dovedesc a fi şi mai scumpe şi mai „naşpa” din punct de vedere calitativ… Şi, totuşi, pe cetăţeni îi interesează toată această poveste, fie şi numai pentru faptul că s-au pierdut nişte bani publici care, din cauza conducerii Primăriei şi, deopotrivă, din cauza consilierilor locali, ar fi trebuit să provină din concesiunea rămasă neîncasată tocmai din cauza facilităţilor oferite investitorului, facilităţi ce par a fi, dacă nu ilegale, atunci cel puţin imorale… Faptul că în presă au apărut iarăşi ştiri ce dau speranţe că pamblica va fi tăiată în luna august a acestui an, că suprafaţa construită a proiectului este de 12.000 de metri pătraţi, suprafaţă care include un supermarket şi câteva galerii comerciale (ce s-o face pe restul de suprafaţă, ei ştiu!) şi că locurile noi de muncă generate de această investiţie sunt estimate între 80 și 100, nu înseamnă că această minune se va şi întâmpla. Sigur că asta nu înseamnă nici că nu se poate întâmpla. Mai ales că, după părerea  unor specialişti, imobilul nici nu-i  „cine ştie ce inginerie” în materie de construcţii, niscaiva tablă „căptuşită” şi prinsă pe „scheletul” de-l vedeţi în fotografia alăturată, făcând dovada uşurinţei cu care sunt construite marile magazine în care marii comercianţi străini, mână-n mână cu marii producători străini, fac profituri ce-ar putea fi etichetate drept „nesimţite” fie şi numai raportate la pierderile producătorilor autohtoni… 

 IONICA GHINEA