* Recent, mai exact în data de 31 octombrie 2021, în curtea Conacului Hagianoff, s-a desfăşurat ce-a de-a 7-a ediţie a evenimentului denumit „ ROADELE TOAMNEI”.
Gândit pentru a sărbători „belșugul pământului, obiceiurile culinare și tradițiile locale”, evenimentul reuşeşte, an de an, să adune micii producători din Bărăgan. Se-adună aici, de prin tot judeţul, ba chiar şi de prin judeţele limitrofe, oamenii talentaţi în a pune-n valoare ceea ce
pământul le oferă. Impresionante mi s-au părut atât de multele produse care se pot obţine din lavandă. Impresionante-s şi murăturile „asortate”, frumos rânduite-n borcane. Impresionante mi s-au părut şi feluritele sortimente de dulciuri, toate făcute de mâinile pricepute ale gospodinelor acestor locuri. Dovleacul rămâne cel ce tronează în această perioadă a anului, plăcintele fiind de „să te lingi pe degete”! Vinetele, ardeii, roşiile, oferă impresionant de multe posibilităţi culinare. Zacusca rămâne regina, desigur! Şi pentru că „bucatele alese” au un gust aparte, tocmai fiindcă îşi găsesc gustul în roadele pământului strămoşesc, cei ce se străduiesc să păstreze tradiţiile au întins masă frumoasă la care să se ospăteze toţi cei prezenţi.
Promotorul evenimentului a fost Raluca Dumitrescu. Pentru cei care nu ştiu cine este, facem cuvenita precizare: Raluca Dumitrescu este deputat în Parlamentul României. Şi membru în 
Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, funcţie ce presupune implicarea şi în acţiuni menite a-i ajuta pe micii producători, meşteşugari, truditorii în mediul privat, oameni fără de care produsele româneşti şi-ar pierde din savoare. Şi cum românii vor să mănânce bucate cu gustul lor de-odinioară, păstrarea tradiţiilor prin mijlocirea unor astfel de târguri şi expiziţii devine imperios necesară!
E greu să cuprinzi în cuvinte, fie ele şi alăturate unor fotografii, cum a fost acolo, la Târgul „Roadele Toamnei”. Mai ales că acţiunea se desfăşoară într-o curte atât de încărcată de Istoria Neamului. Iar conacul…Conacul este acea poartă către o lume care a fost odată… 
Scurt istoric al acestui loc de poveste…
Inspiraţi din povestirile afişate pe site-ul Conacului, titrăm ca să se ştie că povestea primei familii nobile Cantacuzino, atestată de către documente istorice, cea care a dat viață locului, începe în anul 1650 și durează mai mult de 100 ani. După acestă perioadă, în anul 1775, moșia pe atunci denumită Uluiţi-Manasia, este cumpărată și îngrijită de către domnitorul Alexandru Vodă Ipsilanti, o rudă apropiată a familiei Cantacuzino.
În anul 1839 domnitorul Munteniei şi al Moldovei, vinde moşia Principelui Efrem Obrenovici.
Printre motive, pare să fi fost şi povestea de dragoste înfiripată între domnitorul Alexandrul Ioan 
Cuza și Maria Obrenovici, nora pricipelui Efrem.
Potrivit istoricilor, familia Obrenovici, în frunte cu principele Efrem, contribuie considerabil la dezvoltarea moșiei și construiesc în anul 1842 biserica „Înălţarea Domnului”, lăcaş de cult pe care cei ce vizitează azi conacul, îl pot vedea, mai ales din balcon. Casa mare era, deci, pregătită să fie asaltată de-o familie numeroasă. Familia Obrenovici se mărește odată cu nunta lui Miloș, fiul principelui, cu Maria, fiica lui Costin Catargiu din Iaşi, în vârstă de doar 20 ani. În anii ce urmează Maria devine amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza și mamă a doi copii împreună cu acesta. Alexandru (Sasa) şi Dimitrie, copii celor doi amanți vor fi adoptaţi de Doamna Elena Cuza.
Câțiva ani mai târziu, în anul 1854 Maria îi dăruiește lui Milos primul său moștenitor, pe Milan Obrenovici, care în anii ce urmează devine regele Serbiei.
La doar doi ani după nașterea nepotului său Milan, principele Efrem Obrenovici moare și este îngropat în locul pe care el l-a clădit, în naosul
bisericii „Înălţarea Domnului”. Rămasă pe mâinile moştenitorilor moşia este vândută fostului ministru de externe al Bulgariei, Ion Hagianoff.
Căsătorit cu franţuzoaica Marie-Claire Hagianoff, ministrul Hagianoff face din moşie un bun de patrimoniu, cunoscut ca Domeniului Manasia. Şcoala sătească, monumentul eroilor, Căminul Cultural, Primăria, Hanul, fabrica de cărămizi, crama construită integral din cărămizile produse la fabrica familiei, și, desigur, actualul conac ce-i poartă numele, sunt doar câteva dintre binefacerile ce-i poartă veşnică amintirea.
Conacul ce-i poartă numele a fost construit între anii 1899 – 1900.
După cel de-al doilea Război Mondial, proprietățile familiei Hagianoff sunt confiscate abuziv de regimul comunist. În anii în care PCR a condus destinele Republicii Socialiste România, în Conac a funcţionat o Grădiniţă, ba chiar şi sediul IAS.
Anii au trecut şi…când totul decăzuse şi-ajunsese la stadiul de paragină, Ariadna Löwendal Dănilă este cea care a văzut potenţialul Conacului. Iubitoare de artă, crescută în cultul pentru frumos, ea cumpără domeniul și îl restaurează. Aşa se face că în acest moment, Conacul Hagianoff/Domeniul Manasia reuşeşte nu numai să fie un reper pe harta monumentelor istorice, ci şi un loc în care se desfăşoară, destul de des, întâlniri pe diverse teme.