Cine zice că stau să înceapă, în sfârşit, lucrările la controversatul Adăpost Pescăresc

Sumă totală soli­citată prin cererea de finanțare este de 2.273.426 lei, din care valoarea totală eligibilă este de 1.856.736 lei, iar partea de cofinanțare de 413.689 lei. Cu această sumă de aproape 23 de MILIARDE lei vechi, conducerea CJI este convinsă că va contribui la “îmbunătățirea siguranței pescarilor, prin dezvoltarea unui me­diu favorabil pentru cei care practică pescuitul comercial în zona comunei Giurgeni (…) la revitalizarea  pescuitului pe Dunăre, în județul Ialomița, de atragere a generației tinere către sectorul pescuitului”…­

Des­chi­derea de finanțări europene nerambursabile prin Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime (…) a dat oficialităţilor publice locale şi judeţene impresia că ar fi putut să creeze pentru județul Ialomița oportunitatea de a depune, prin Consiliul Județean Ialomița, şi cererea de finanțare „Construire adăpost pescăresc pentru îmbunătățirea siguranței pescarilor“, la Giurgeni.

Doar că nu puţini sunt cetăţenii care consideră cât se poate mai inoportună această investiţie. Despre această (in)oportună investiţie, noi am publicat articole de presă, atât în format print, cât şi postate în mediul online, AICI  https://www.ziarulstirea.ro/cji-vrea-adapost-pescaresc-de-396-mii-euro-la-giurgeni/   , dar şi AICI https://www.ziarulstirea.ro/presedintele-cji-inca-mai-vrea-adapost-pescaresc/

Se întâmpla în anul de graţie 2018, atunci când Victor Moraru şi gaşca lui din cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa începuseră a se făli cu ideea şi, mai ales, posibilitatea de a face această investiţie, nu cu banii CJI, de la buget, ci cu fonduri nerambursabile accesate prin ADR Sud Muntenia – acea ONG condusă de directorul Liviu Muşat – un foarte bun prieten al preşedintelui care este Victor Moraru. Nu reintrăm astăzi în meandrele concretului, aducându-vă aminte că acelaşi Liviu Muşat a fost prieten şi cu Vasile Silvian Ciupercă – fostul preşedinte al CJI care astăzi e pe mâna lui Moraru. Nici măcar nu pritocim pe dosarul PENAL în care atât Muşat, cât şi Ciupercă şi alţi câţiva “băieţi deştepţi” au fost judecaţi pentru fapte strict legate de modul în care au gestionat priecte cu finanţare U.E. Astăzi, doar ne întrebăm dacă nu cumva astfel de practici tind să devină o obişnuinţă în activitatea Consiliului Judeţean şi a primăriilor? La ce fel de practici ne referim? La acelea care vizează întocmirea “la preţ de preţ” a documentaţiilor, fără de care nu s-ar putea cheltui purcoiul de bani! Şi ne întrebăm, deoarece după ce că documentaţiile alea costă un purcoi de bani, ele mai şi trenează, astfel întârziind nepermis de mult începerea lucrărilor propriu-zise! Azi, dăm drept exemplu – negative, desigur! – această investiţie, fie ea şi inoportună! Adăpostul pentru cei câţiva pescari (atunci când îi vom şi identifica, fiţi convinşi că vi-i vom şi prezenta cu nume, prenume, grad de rudenie cu “ştabii” şi, desigur, apartenenţa politică) aşteaptă să-i fie bătut ţăruşul, iar la orizontul aşteptării nici măcar nu se întrevede data la care fi-va pusă piatra de temelie! Cu gândul la tot felul de tertipuri de genul celui prin care se plătesc documentaţii, am fost curioşi să aflăm care este stadiul lucrărilor la acest obiectiv de investiţie. Aşa că l-am sunat pe Cătălin Grigore. Redăm scurtul nostru dialog :

Vicepreşedinte: Ce-aţi vrea să ştiţi despre Adpostul Pescăresc? Pentru că domnul preşedinte Moraru este manager de proiect, iar eu nu am detaliile…Nu fac parte din echipa de proiect, dar dacă ştiu ceva şi vă pot fi de folos (…)

Rep: – Mă interesează care sunt motivele pentru care durează atât de mult timp implementarea şi a acestui proiect? Că nu cred că s-a apucat cineva de lucrări, fără a asigura ceea ce se numeşte “dirigenţie de şantier”, nu?

Vicepreşedinte: – Ce pot să vă spun este că ne-a prins atât de târziu (şi sunt de acord că putea să fie un calendar mai rapid îndeplinit în momentul ăsta) pentru că la prima solicitare de proiectanţi pentru realizarea proiectului tehnic nu s-a prezentat nimeni. Şi, după ce a trecut toată perioada de depunere şi nu s-a prezentat nimeni, a trebuit să scoatem din nou proiectarea tehnică la licitaţie. Când, în sfârşit, s-au prezentat (mai mulţi, chiar!) a durat şi ne-a împins cu achiziţia proiectării tehnice, evident neputând să scoatem execuţia decât după ce terminam proiectarea! Şi acum, abia s-a terminat proiectarea tehnică şi de aceea se scoate dirigenţia de şantier şi urmează şi execuţia. Încă nu s-a terminat recepţia proiectului tehnic. E pe final. A fost depus. E analizat de Comisia din Consiliul Judeţean Ialomiţa. (…)

Rep: – Aveţi, în general, o explicaţie pentru neprezentarea la licitaţie?

Vicepreşedinte: – Nu este singura ocazie în care se întâmplă astfel.

Rep: – Spuneţi-mi, e ca la Fisc, dacă nu se prezintă nimeni la prima strigare, operaţiunea suportă nişte modificări, astfel încât să devină atrăgătoare a doua oară…?

Vicepreşedinte: – Nu, nu în mod obligatoriu! Nici la proiectarea tehnică de la “Oraşul de Floci”, de exemplu, nu s-a prezentat nimeni. Şi trebuie scoasă din nou la licitaţie! Nici la UPU (Spitalul de Urgenţă Slobozia) nu a venit la prima licitaţie nimeni. Cred că ţine un pic şi de perioada în care sunt scoase la licitaţie. Am constatat că pe perioada iulie-august, când firmele îşi iau concediile, scade apetitul pentru a-şi pune oamenii la treabă, că n-au cu cine. Şi-atunci, îşi ies dintr-un calendar şi se expun riscului de penalităţi…Către final de august, creşte apetitul şi, practic, pe acelaşi caiet de sarcini avem mai mulţi ofertanţi, deşi anterior, pe acelaşi caiet de sarcini, nu venise nimeni!” . Iată, deci, încă una dintre investiţiile “seduse şi abandonate” ce poartă pecetea bravului conducător! Dacă încă mai credeţi în acest tertip, al începerii lucrărilor într-un mandat şi posibil finalizarea lor în cel de-al doilea, n-aveţi decât să fiţi mulţumiţi de “iubiţii conducători” de ieri, de azi, şi cel mai probabil, şi de mâine!