Chemgas Slobozia – salariaţi neplătiţi, datorii la stat, poluare cât cuprinde!

Zilele trecute, salariaţii Chemgas Holding Corporation Slobozia au fost autorii unui miting spontan. Ajunşi la capătul răbdării, în ceea ce priveşte salariile care nu le-au mai fost plătite de luni de zile, angajaţii în subordinea miliardarului Ioan Niculae şi-au strigat nemulţumirile legate de întârzieri impardonabile la răsplata muncii lor în condiţii grele, de toxicitate. Nu e prima oară, şi – cu siguranţă! – nici ultima dată când se-ntâmplă asta. Cum nu e prima dată când se-ntâmplă să auzim că miliardarul nu-şi plăteşte la timp şi integral impozitele, mai ales cele reţinute din salariile…neplătite la timp, iată!     

Când vorbim despre S.C. Chemgas Holding Corporation SRL, vorbim despre fostul Amonil S.A, unitate care, înainte de ’89 purta denumirea de Combinatul de Îngrăşăminte Chimice Slobozia. Ce a reprezentat C.I.Ch pentru economia judeţului şi pentru economia naţională, nu mai reiterăm deoarece în cei aproape 25 de ani, presa – scrisă, căci la asta mă raportez! – a consumat râuri de cerneală tipografică şi tone de hârtie de ziar, în încercarea de a prezenta diversele etape ale trecerii acestei firme, de la stadiul de „bun al întregului popor” la stadiul de proprietate particulară aparţinând lui Ioan Niculae, miliardarul care, după ce că s-a îmbuibat din subvenţiile oferite de la bugetul statului, nici măcar impozitele nu şi le achită! Când ne-amintim despre C.I.Ch, sigur că ne-amintim şi despre Fabrica de Furfurol, unitate economică aparţinând Combinatului Chimic, unitate situată în zona industrială a municipiului Slobozia, vizavi de Fabrica de Ulei (actualul Expur) la ieşire din Slobozia către Staţiunea Amara. Ce importanţă majoră avea înainte de ’89 acest „satelit”, prea puţini cetăţeni ştiu sau vor să afle! Nu stăm astăzi să readucem în atenţia celor care „şi-au adus aportul” la construirea acestor mari unităţi economice, cum a pus Niculae mâna pe ceea ce înainte de ’89 purta denumirea generică de „bun al întregului popor”! Azi, doar ne întrebăm cum şi, mai ales, de ce i se tolerează miliardarului Ioan Niculae să se tot îmbogăţească, în timp ce nici măcar nu-şi plăteşte nici măcar salariaţii care trudesc în instalaţiile de producţie, darămite dările către bugetul de stat, buget de la care musiul pretinde subvenţii şi ajutoare, mai ales în ceea ce priveşte preţul gazului folosit în producţia ce se dovedeşte a fi fost extrem de profitabilă, din moment ce ’ mnealui este cel mai bogat român. 

 Slobozia – oraşul de sub noxe

Societatea CHEMGAS HOLDING CORPORATION SRL, prin profilul său de activitate: producerea de îngrăşăminte chimice pe bază de azot, are obligaţii legale de respectare a prevederilor H.G. nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase. Societatea produce, utilizează, manipulează, transportă şi depozitează multe produse chimice, majoritatea fiind clasificate ca fiind periculoase, conducând la încadrarea ei ca obiectiv cu risc major după cantitatea prezentă sau care ar putea fi prezentă pe amplasament. Principalele produse fabricate sunt: amoniacul, acidul azotic, azotatul de amoniu, tip îngrăşământ, ureea, tip îngrăşământ şi îngrăşămintele lichide. Ştiind ce consumuri de materii prime şi materiale presupune fabricarea acestor produse, cei îndrituiţi a supraveghea procesele tehnologice astfel încât populaţia să nu fie expusă pericolelor intoxicării, au întocmit o listă a principalelor substanţe şi amestecuri care pot dăuna, în caz că se produc „scăpări” în mediul înconjurător. Nu departe de locul în care chiar se produc „scăpări” se-ntinde mica localitate considerată a fi municipiu-reşedinţă de judeţ. Ce fac „Organele” menite a controla gradul de toxicitate care ar dăuna nu numai pământului, aerului şi apei din pânza freatică, ci – implicit! – sănătăţii locuitorilor de la poalele dealului pe care este amplasat Combinatul Chimic? Dacă ar fi să ne luăm după teancul de documente cu care s-au „înarmat” cei implicaţi în acest domeniu de activitate, mai-mai că am trage concluzia că Garda de Mediu – Comisariatul Ialomiţa, dar şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Ialomiţa, au grijă ca nu care cumva să se depăşească cantităţile maxime admise de reglementările în ceea ce priveşte producerea de îngrăşăminte chimice, cu tot alaiul lor de compuşi chimici…Numai ştiind că au fost stabilite „centre vulnerabile faţă de amplasamentul Seveso” , şi numai citind descrierea substanţelor periculoase folosite de către Chemgas, îţi poţi face o părere despre impactul pe care îl poate avea o „scăpare de gaze” din instalaţiile destul de învechite ale Chemgas. Cum însă ştiu că prea puţini cetăţeni se întreabă cât de dăunător poate fi pentru sănătatea lor şi a copiilor lor, amoniacul anhidru şi pentaoxidul de vanadiu, de exemplu, nici nu îndrăznesc a mă gândi că mulţi ar putea conştientiza posibila vină a Chemgas pentru contaminarea solului din jurul combinatului chimic, astfel încât pânza freatică să fie atât de afectată, încât să fie atât de afectată şi calitatea apei extrase din puţurile săpate pe vremea primarului Ionaşcu. Şi dacă în ceea ce priveşte poluarea solului şi, implicit, a apei din sursă subterană, este destul de târziu chiar şi să mai discutăm, darămite să şi îndreptăm ceva, în ceea ce priveşte poluarea aerului, poate că nu-i tot atât de târziu pentru ca instituţiile statului (în speţă Protecţia Mediului şi Garda de Mediu), să constate că „norul” ce se formează deasupra Chemgas, şi care pluteşte deasupra oraşului poate lăsa „urme” adânci în plămânii – şi nu numai! – cetăţenilor acestui oraş aşezat la poalele combinatului. 

(I.G.)