În anul 1888, câţiva funcţionari superiori ai Băncii Naţionale a României au înfiinţat Cercul Absolvenţilor Şcoalelor Comerciale şi Financiare. Preşedinte a fost ales profesorul Theodor Ştefănescu. Scopul declarat al Cercului era cel de „organizare şi legiferare a unei asociaţii de experţi contabili”.
Un an mai târziu, Cercul absolvenţilor s-a transformat în Asociaţia Absolvenţilor Şcoalelor Superioare de Comerţ.
În anul 1918 s-a constituit Cercul de Studii Comerciale.
După mai multe evenimente interne legate, desigur, de mici fricţiuni profesionale izvorâte din ambiţiile unor membrii marcanţi, la 13 iulie 1921, regele Ferdinand a aprobat legea întru reglementarea profesiei contabile, prin Decretul Regal nr. 3.036, textul fiind contrasemnat şi de Grigore Trancu-Iaşi, în calitate de ministru al muncii şi ocrotirilor sociale. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921.
Iată, pe scurt, istoria DEVENIRII a ceea ce, azi, numim CECCAR!
La 100 de ani distanţă în timp, Filiala Ialomiţa a CECCAR a sărbătorit reglementarea profesiei contabile în România. Şi de-această dată, cei mai buni specialişti în domeniu contabil au fost răsplătiţi, cu Diplome şi, desigur, cu aplauzele (atât ale colegilor, cât şi ale autorităţilor prezente la eveniment), pentru stădania de peste an.