Vineri, 30 mai 2014, am fost invitați în Cartierul Bora, la inaugurarea noului Centru pentru persoane fără adăpost. La eveniment au luat parte primarul Sloboziei, Alexandru Stoica, viceprimarul Cezar Zamfir, dar și o delegație venită tocmai din Macedonia, mai exact din orașul Veles. După minute în șir în care primarul a tot lăudat municipiul Slobozia, dar mai cu seamă „mărețele” proiecte pe care chiar el însuși le-a gândit (pe bani deloc puțini, adăugăm noi), am reușit să aflu că în Macedonia oamenii sunt trimiși forțat la muncă, iar în România li se deschid adăposturi, centre și cantine pe bandă rulantă. Cu un buget local anual alocat acestui plan social de doar 30.000 euro, Veles reușește să țină în frâu o populație aproape egală cu a Sloboziei, pe când Consiliul Local Slobozia a cheltuit doar în anul 2013 aproximativ 1,5 milioane de euro pentru Protecția Socială. Din acești bani a fost renovat și spațiul de la Bora, aflat în curtea fostului IAS, și care urmează a deveni ACASĂ pentru un număr de 30 persoane. „ Acum urmează să instalăm utilitățile, apoi spațiul este funcțional. Acesta va fi populat îm momentul când vom primi și autorizația de securitate de la Serviciul de pompieri, și toate celelalte documente care să ateste că locuirea este sigură. De principiu, toate acestea nu vor dura mai mult de o lună, poate o lună și jumătate. Timpul ne permite cumva așteptarea, nefiind presați de iarnă. ”, a declarat Cezar Zamfir,
viceprimarul Sloboziei. Am fost curioși să aflăm dacă noua locație va veni în sprijinul oamenilor sărmani din Bora, așa încât l-am întrebat pe viceprimar cine va fi beneficiarul direct al noului Centru, acesta declarând că „ Popularea se va face după un regulament, în urma unor anchete sociale. Vor fi primiți, în limita locurilor, oamenii care nu au nici un adăpost. Acest Centru îi va primi, de exemplu, pe cei care locuiesc acum la „baia comunală”. Ei sunt grupul țintă. Mai pot apărea, de exemplu, oameni care sunt evacuați din case. Îi vom primi pe toți, dar în limita numărului de paturi din Centru (…) Presa a sesizat că oamenii de la „baia comunală” trăiesc în condiții inumane, și așa și este. Ne-am văzut nevoiți să găsim o soluție. S-a decis și politic și administrativ să alocăm bani pentru acest gen de adăpost. Mai este, dacă vreți, o necesitate și morală. Nu poți, ca municipiu, să nu ai un Centru pentru persoane care pot rămâne, temporar, fără adăpost deasupra capului. ”. Gândindu-ne că „temporar” înseamnă pentru toată lumea 
același lucru, am fost de-a dreptul șocată să aflu că, pentru municipalitate, temporar înseamnă defapt că oamenii străzii nu vor sta doar o perioadă prestabilită în Centru (așa cum ar fi normal), ci până își vor permite o nouă locuință. Și cum știm că este atât de greu în ziua de azi să îți permiți o locuință, fie și ca angajat, cu un salariu decent, ne întrebăm cam câte vieți le vor trebui persoanelor de la „baia comunală” să își cumpere/ închirieze o locuință, atâta timp cât niciunul dintre aceștia nu muncește, iar traiul zilnic și-l asigură din cerșit. L-am mai întrebat pe viceprimarul Cezar Zamfir, în ce fel îi va stimula pe noii locatari ai adăpostului să își găsească chef, pardon… loc de muncă. Acesta a replicat că : „Eu nu cred că un om care nu cere mai mult de la viață decât un loc unde să doarmă și să mănânce, ar prefera să stea aici în loc să își găsească o locuință (…) Să spuneți că oamenii de la baia comunală nu vor munci, este doar o speculație a dumneavoastră. Oamenii aceștia au acces la piața muncii. E adevărat că pregătirea pe care o au și la modul de la privi munca lasă de dorit, dar…asta e.”
Cristina Ghinea