„Tema reducerii numărului de parlamentari este resuscitată şi aruncată în dezbaterea publică, ori de câte ori cineva are interesul să se repoziţioneze rapid în sondajele de opinie şi nu are alte idei constructive la îndemână. În acest scop, acest subiect este instrumentat strict în spectrul simplificării şi al necesarului, fără să fie dezvăluită şi complexitatea sa tehnică, dublată de posibilele efecte mai puţin oportune pentru democraţie. Astfel, se ajunge ca reformarea Parlamentului să fie prezentată doar ca o soluţie simplă în vederea scăderii costurilor instituţionale. Doar că adevărul este trunchiat. Discuţia în sine este una legitimă. Dar mereu este asezonată cu promisiuni zgomotoase şi cu slogane menite să câştige capital politic şi nimic mai mult! Pentru că doar la nivelul câştigului de capital politic s-a redus până acum repunerea frecventă, pe tapet a acestei idei. Dacă cei care o activează constant, ar avea cu adevărat intenţii onorabile, restrângerea numărului de parlamentari ar fi abordată cu seriozitate şi responsabilitate, respectând ad litteram principiile democratice şi constituţionale. Însă, la fel ca şi dumneavoastră, dragi români, nici eu nu am văzut aşa ceva până în prezent.
În opinia mea, orice reformă a instituţiilor principale ale statului trebuie să pornească de la o analiză aprofundată, bazată pe date obiective, actualizate şi pe consultarea tuturor decidenţilor implicaţi în această schimbare. În plus, această reducere nu trebuie privită doar prin prisma economiilor bugetare, ci şi din perspectiva reprezentativităţii corecte a cetăţenilor şi a echilibrului între puterile statului.
Un Parlament mai mic nu va fi automat mai eficient sau mai ferit de orice eroare materială în actele normative sau în deciziile sale. Din contră! Fondul oricărei legi sau decizii poate fi observat, corectat şi optimizat, beneficiind de un tranzit extins prin două camere ale Legislativului, şi nu doar trecând print-o singură analiză şi sesiune de vot în comisii şi, ulterior, în plen. Aşadar, eficienţa se obţine prin îmbunătăţirea procedurilor legislative, după cum bine ştim cu toţii. La fel şi amplificarea profesionalizării activităţii parlamentare sau consolidarea relaţiei dintre senatori şi deputaţi şi judeţele pe care le reprezentăm.
În definitiv, nu trebuie să eludăm nici sarcina esenţială pe care o avem privind promovarea şi protejarea intereselor comunităţilor care ne-au votat. Şi asta mai ales într-un moment în care societatea românească are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate şi de echilibru. Iar de aici rezultă fără echivoc că este datoria noastră ca parlamentari să lăsăm demagogia de-o parte în favoarea deciziilor lucrative şi să facem din Senat şi din Camera Deputaţilor foruri etalon de dezbatere şi reprezentativitate.
În concluzie, reafirm că reforma instituţională a Parlamentului este necesară, dar trebuie concentrată pe eficientizarea democratică. Prin creşterea transparenţei, a profesionalismului, a respectului faţă de cetăţean şi a calităţii actului legislativ, putem reclădi încrederea românilor în această instituţie fundamentală.”