Crucea Roșie Română este singura organizație umanitară cu o rețea funcțională pe întreg teritoriul țării. CRR are 47 de filiale, aproape 2.000 de subfiliale și peste 1.300 de comisii, astfel încât este prezentă în fiecare județ, municipiu, în aproape fiecare oraș, comună.
Prin grija istoricilor şi, neîndoielnic, a jurnaliştilor, azi ştim că Societatea de Cruce Roșie din România s-a înființat și a primit recunoașterea Comitetului Internațional al Crucii Roșii la 4 iulie 1876, la doi ani după aderarea țării noastre la Prima Convenție de la Geneva. Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române (CRR) se regăseau importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr. G. Cantacuzino și dr. Carol Davila. Primul președinte al CRR, care își avea sediul într-o aripă a actualului Spital Colțea din București, a fost prințul Dimitrie Ghica (1876-1897).
La 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roşii a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. A urmat Războiul de Independență (1877-1878), când Crucea Roșie a intervenit cu personal sanitar, ambulanțe și trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie. A înființat așezăminte spitalicești în București și în diferite orașe din țară. Între anii 1888 și 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor de caritate. În 1891, s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital școală cu zece paturi. Prin Statutul Crucii Roșii, adoptat în 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății. De aceea, în 1906, au pus bazele „Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România”, prima președintă aleasă fiind Irina Câmpineanu.
Potrivit Agerpres şi a informaţiilor prezente pe site-ul www.crucearosie.ro. sfârșitul anului 1989 și anul 1990 au reprezentat pentru CRR începutul revenirii la misiunea de bază a organizației. A început o perioadă de democratizare și de aliniere la standardele internaționale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie. După 1990, Crucea Roșie Română a început un proces de reorganizare a activității pe baza celor șapte Principii Fundamentale ale Mișcării Internaționale: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate, Universalitate, notează site-ul amintit. În 1995, a fost adoptată și promulgată Legea nr. 139 privind activitatea Societății Naționale a Crucii Roșii Române. Legea recunoaște organizația ca fiind persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică fără scop patrimonial, bazată pe ajutor voluntar. 
Strategia CRR vizează, în prezent, întărirea capacității sale operaționale.
În judeţul Ialomiţa …
Filiala este condusă de directorul Ion Avram şi, onorific, de domnul Mitru Crişan –patronul binecunoscutei societăţi comerciale care pune pe piaţa lactatelor, renumitul brand DIAMI.
Comitetul filialei este format din 23 membri ce au grija celor 28 de subfiliale din care: 3 municipii, 4 orase, 21 comune.
Crucea Roşie – Filiala Ialomiţa numără peste 1.100 membri şi
vreo 32o de voluntari în care îşi pun nădejdea nu numai membri CRR, ci şi 
toţi cei care apelează la ajutoarele pe care Crucea Roşie le poate oferi, prin bunăvoinţa sponsorilor, aşa-numiţii „oameni de bine” care, din păcate, nu sunt nici ei aşa de mulţi, pe cât ar trebuia pentru ca această entitate să existe şi să mai reziste…