Sunt olimpici şi sunt ialomiţeni!

Câţi dintre ialomiţeni credeţi c-au aflat că anul acesta judeţul nostru a fost reprezentat la Olimpiada Naţională de Informatică, de către elevii : Pînzaru Liviu (cls. a X-a) Colegiul Naţional „Grigore Moisil”, Ene Valentin (cls. a XI – a ) Colegiul Naţional „Grigore Moisil” şi de Dumitru Robert Dragoş (cls. a XII-a) Liceul Tehnologic „Al. I. Cuza” şi Andrei Marian Ghoerghe, singurul participant de clasa a IX-a din judeţul Ialomiţa, elev al Liceului Teoretic „Carol I” din Feteşti.

A cui este vina că lipseşte comunicarea, informaţia despre astfel de acţiuni demne de toată lauda? Mulţi sunt de părere că Inspectoratul Şcolar al judeţului Ialomiţa nu manifestă nici cea mai mică preocupare în mediatizarea unor astfel de cazuri fericite, presa fiind antrenată mai degrabă în comunicarea acţiunilor la care participă conducerea de partid şi de stat a judeţului, oameni politici din rândul cărora fac parte inspectorii şcolari, cadrele didactice de prin Grădiniţe, şcoli şi licee. Unii sunt de părere că nici directorii unităţilor de învăţământ nu se străduiesc să aducă în prim-plan acţiunile, mulţi dintre ei mulţumindu-se a invita colegii de breaslă, părinţii mai „cu dare de mână” şi, desigur, presa de partid. În susţinerea acestor păreri depun dovada faptului că, iată, despre Olimpiade, prea puţini dintre noi ştim când, cine, cu ce rezultate.  Tot „navigând” pe Internet, din schimbul de impresii aflu frânturi de sentimente, toate însă încărcate de emoţie, şi care reuşesc să-mi dea o stare de bine, dar şi de supărare. Supărarea vine din conştientizarea situaţiei anormale în care sunt puşi copiii care fac altceva în loc să bată mingiuca pe un teren de fotbal şi, desigur, să aibă parte de alocaţie bugetară pentru că bat mingea. Sigur, unii vor fi tentaţi să spună că „una-i una, alta-i alta!”. Numai că eu ştiu cât de mare-i frustrarea celor care sunt convinşi că deşi ei reprezintă cu onoare unităţile de învăţământ, cadrele didactice, autorităţile locale, când este să le fie ajutată strădania, astfel încât rezultatele muncii lor să nu se datoreze atât de mult contribuţiei financiare a familiilor, constată cu amărăciune că n-au fost bani şi pentru ei, fotbalul şi handbalul având mai mare importanţă în mintea primarilor şi a altor autorităţi politico-administrative care au pe mâna lor banii publici, adică bugetele. „Andrei este printre primii 50 de programatori de clasa a IX-a, din ţară. Mai exact s-a clasat pe locul 46 ( ultimul medaliat cu bronz fiind pe 36 ). Ţinând cont de faptul că cei mai mulţi dintre competitori provin de la colegii în care informatica este materie obligatorie încă din clasa a V-a (ceea ce nu se întâmplă în şcolile din Feteşti!), iar cei mai mulţi dintre ei se află deja la a cincea participare la o astfel de competiţie, cred că Andrei s-a descurcat foarte bine. Felicitări lui şi profesorului coordonator, d-na Luminiţa Ferdoschi! (…) Înainte de olimpiadă, Andrei nu îi cunoştea pe cei trei băieţi. Acum sunt colegi de cameră… Dincolo de rezultatele pe care le aşteptăm cu nerăbdare, eu cred că este un lucru extraordinar faptul că se leagă prietenii între copiii care au aceleaşi pasiuni, chiar dacă mediul este unul competitiv”, spune lumii, cu mândrie, mama unui tânăr ialomiţean care a participat la această competiţie de nivel naţional. Şi fiindcă se numără printre cititorii ziarului Ştirea, iar pe o reţea de socializare îmi este şi „prieten virtual”,  îmi iau îngăduinţa s-o felicit. Aş întreba-o, desigur, dacă nu crede că o mediatizare a unor atari preocupări ar fi un exemplu pentru alţi copii, dar realizez imediat că nu părinţii trebuie să fie cei care să anunţe presa. Unii nici n-ar cuteza, părându-li-se că nu pot avea pretenţia ca jurnaliştii să consemneze şi despre bucuriile lor, ale oamenilor care nu-s nici în rândul, şi nici în slujba „iubiţilor conducători” din vremurile astea…