Revoltător!

 „…Circa 1% dintre cei peste un milion de fermieri primesc jumătate din totalul sprijinului financiar pe care Comisia Europeana îl acordă României pentru agricultură” a declarat recent ministrul Daniel Constantin. Cum ştim că plăţile directe pentru agricultorii români vor fi de minimum 11,5 miliarde euro în exerciţiul financiar 2014 – 2020, aplicând regula matematică înţelegem cum au fost şi continuă să fie îmbogăţiţi, din bani publici, nişte „băieţi deştepţi”. Urmare a acestui raţionament, mai miră pe cineva de ce-au ajuns locuitorii comunelor şi satelor aparţinătoare acestora „să n-aibă nici după ce bea apă” deşi, la prima vedere, sunt proprietari de terenuri agricole şi ar avea unde muncii şi de unde culege roadele spre a le valorifica întru susţinerea şi chiar creşterea nivelului de trai? România dispune de o suprafaţă agricolă utilizată în exploataţii de circa 13 milioane hectare (56% din teritoriu ţării), din care circa 8 milioane hectare reprezintă teren arabil. În mâinile cui se găseşte atâta avuţie naţională? În mâinile celor care, după aşa-zisa Revoluţie, şi-au primit înapoi „pământurile” confiscate de comunişti la momentul declanşării acţiunii de cooperativizare şi naţionalizare, desigur! Amintesc şi despre naţionalizare deoarece „băieţii deştepţi” ai retrocedărilor postdecembriste şi-au însuşit (i)legal puzderia de imobile şi de tot felul de alte acareturi aparţinând unităţilor cu profil agro-industrial, respectiv maşini şi utilaje, animale, stocuri de produse agro-alimentare, bani de încasat, atât ca urmare a încheierii diverselor contracte între unităţile economice, cât şi de pe urma exporturilor, etc, etc. Azi, deşi România are cel mai mare număr de exploataţii agricole din Uniunea Europeană, respectiv 3,9 milioane exploataţii (de reţinut că ţara noastră e urmată, la o distanţă considerabilă, de Italia, ţara care are 1,6 milioane exploataţii) majoritatea acestora sunt exploataţii de…subzistenţă, micii fermieri fiind ţinuţi în viaţă, din motive dintre cele mai meschine, în fapt, cei care deţin mari suprafeţe de teren având tot interesul să-i lase pe amărâţi să există în evidenţele APIA, astfel purcoiul de bani părând a se împarte la mult mai mulţi şi nu doar la „mâna de oameni” care, de fapt, sunt beneficiarii tuturor „Măsurilor” de sprijin financiar acordat de Stat. Şi măcar dacă, după ce încasează alocaţiile bugetare de-a dreptul „nesimţite” măcar în ceea ce priveşte dimensiunea lor financiar-contabilă, marii fermieri ar raporta şi ei veniturile realizate din vânzarea mărfii, ar plătit şi ei impozite şi-ar livra către populaţie produse la un preţ cât de cât accesibil pentru puterea de cumpărare a salariilor „de mizerie” pe care le încasează majoritatea românilor. Când însă consumatorii văd că, în fapt, pieţele din România sunt invadate de produse de import, sigur că se întreabă pentru care motive tot subvenţionăm agricultura românească? Când un ministru declară: „Producem legume şi fructe peste necesar, dar multe produse se pierd pe undeva...” înseamnă că e incompetent, indolent şi/sau complice cu cei ce formează acel 1% şi care, de ani de zile, tot „împart caşcavalul” ( a se înţelege purcoiul de bani alocaţi pentru veşnica subvenţionare a agriculturii) întru îmbogăţirea lor, a rudelor lor şi, desigur, a politicienilor din partidele care, în decursul celor 23 de ani câţi au trecut de la apariţia legilor funciare, s-au tot succedat la conducerea ţării al cărei buget, din păcate, nu se alimentează din impozitele plătite de marii fermieri, tot atât de mult precum se consumă, din el, întru subvenţionarea acestor chiaburi ce-au devenit vizibil insensibili la sărăcia care-i face pe români să nu-şi poată cumpăra cele necesare nici măcar pentru a întâmpina Sfintele Sărbători…