Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis luni, 25 februarie a anului de graţie 2013, condamnarea la trei ani de închisoare cu executare a foştilor miniştri ai Agriculturii Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş în dosarul „Caltaboşul”. ÎCCJ a mai hotărât şi condamnarea la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare a omului de afaceri Gheorghe Ciorbă. Decizia Completului de 5 judecători este definitivă.
Judecătorii au respins atât recursurile celor doi foşti miniştri, cât şi cel al procurorilor şi au menţinut hotărârea Secţiei penale a instanţei supreme. În urma deciziei ÎCCJ, Decebal Traian Remeş trebuie să se prezinte la penitenciar pentru executarea pedepsei. Ioan Avram Mureşan se află deja încarcerat, fiind condamnat într-o altă cauză.
Decebal Traian Remeş a fost trimis în judecată pentru trafic de influenţă, alături de Ioan Avram Mureşan, acuzat de complicitate la cumpărare de influenţă în formă continuată, şi de omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, acuzat de cumpărare de influenţă. Conform rechizitoriului DNA, în septembrie 2007, Ioan Avram Mureşan ar fi înlesnit transmiterea promisiunii şi darea unor produse în valoare de 1.500 lei şi a sumei de 15.000 euro de la omul de afaceri Gheorghe Ciorbă ministrului Agriculturii de la acea vreme, Decebal Traian Remeş, pentru ca acesta să favorizeze firmele lui Ciorbă la licitaţii publice organizate de instituţii aflate în subordinea sa. Banii şi produsele alimentare au fost primite în scopul favorizării firmei „Construct Europromt” SRL Certeze – aparţinând fiului omului de afaceri Gheorghe Ciorbă – la câştigarea a două licitaţii publice de atribuire de lucrări de amenajări funciare, prin exercitarea influenţei pe care ministrul o avea asupra funcţionarilor însărcinaţi cu derularea procedurilor de achiziţie publică de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Râmnicu Vâlcea.
La 10 martie 2008 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului din municipiul Baia Mare al lui Decebal Traian Remeş, în vederea confiscării sumelor care au reprezentat obiectul infracţiunii de trafic de influenţă. Deşi pe muritorii de rând, prea puţin îi „răcoreşte” pedeapsa cu închisoare, mulţi considerând că „mult mai usturătoare şi mai corectă ar fi o pedeapsă pe bază de confiscarea averilor ilicite”, totuşi, faptul sunt destui care consideră că e un început promiţător faptul că Statul încearcă şi o recuperare a pagubelor…
Guvernele de pînă mai ieri ne-au constrîns la o nemeritată austeritate, practicînd, în acelaşi timp, o blamabilă risipă. Aşa cel puţin ne spun guvernanţii de azi, care promit un început – cît de mic – de bunăstare şi o radicală corijare a risipei. Nu sunt competent în materie de analiză macro-economică. Sper sincer ca lucurile să meargă în direcţia dorită de toată lumea (adică şi de cei 7,5 milioane de anti-băsişti şi de cei 11 milioane care şi-au dezvăluit, totuşi, prin absenţă, opţiunea de a nu da doi bani pe marile răfuieli de la vîrf). Dar sunt şi cîteva „mici” realităţi care mă contrariază. Unul din risipitorii înfieraţi cu mînie de purtătorii de grijă ai onestităţii naţionale a fost Horia Patapievici. Rangul lui a fost acela de secretar de stat, cu salariul aferent. De locuit a locuit şi locuieşte într-un mic apartament de bloc din Titan. Urmaşul lui, aflat de partea strategilor anti-risipă, şi-a transformat tacit postul din „secretar de stat” în „ministru”, cu salariul aferent. De locuit, locuieşte într-o casă RAPPS. La rubrica „chibzuială bugetară” a contribuit prin înfiinţarea mai multor filiale ale ICR pe teritoriul naţional (rostul ICR-ului fiind difuzarea culturii autohtone peste hotare). Deci mai multe posturi şi mai mulţi bani, pentru nici o „distracţie”. Horia Patapievici nu şi-a publicat, în şapte ani de mandat, nici o lucrare personală la editura instituţiei pe care o conducea. Urmaşul său a reuşit această performanţă la numai cîteva luni de la instalare. Am toată înţelegerea, „colegialitatea şi condescendenţa (sic!)” pentru noul şef de la ICR. Pur şi simplu nu pricep cum e cu” implementarea” unui regim de „economii”. Guvernul actual are sensibil mai mulţi miniştri decît avea cel de dinainte. Numărul parlamentarilor a sporit pînă la limita de sus a obezităţii instituţionale. Sunt, fireşte, nerăbdători să vedem în ce fel cheltuiala sporită pe care aceste „reforme” o presupun va influenţa în bine viaţa noastra zilnică. Deocamdată sunt în stadiul de nedumerire. Şi totuşi… Să fim încrezători şi obiectivi. Cîteva măsuri s-au luat şi, cu siguranţă, se vor mai lua. La orizont se conturează deja suspendarea cheltuielilor pentru aeronava prezidenţială, care a ruinat, ani de-a rîndul economia naţională. Hotărîri de anvergură au apărut, din cîte aud, şi la Societatea Română de Radiodifuziune. Noul Preşedinte Director General a observat, grijuliu, că personalităţile invitate să colaboreze, cu talentul şi prestigiul lor, la realizarea emisiunilor culturale, sunt plătiţi (fie şi cu sume ridicole) din bugetul instituţiei. Or, din bugetul instituţiei nu pot fi plătite decît salariile – mai mult decît consistente – ale superiorilor ei, în speţă salariul PDG-ului. Aşa că, de-acum încolo, toţi scriitorii, actorii, muzicienii care vor „presta” servicii de specialitate la Radio o vor face pe gratis. Capitalism original. Un fel de haiducie pe dos. Se ia de la săraci şi se dă la bogaţi. Dacă vrei să iei bani de la Radiodifuziune nu e rentabil să faci emisiuni. Trebuie să ajungi şef şi să nu faci nimic. Iar CV-ul tău trebuie să conţină unele suspiciuni de incompatibilitate, ba chiar, dacă se poate, cîteva neclarităţi de competenţa CNSAS.
Pe scurt, degeaba bombănim. Ţărişoara e pe mîini bune. Cîţiva dintre conducători au scăpat, ca şi unii din vechii conducători, de austeritate. Risipa a început să fie distribuită ceva mai democratic. Şi ăsta e numai începutul…