Sfârşitul Primului Război Mondial avea să aducă românilor împlinirea visului de reîntregire a neamului. Cu sprijinul oamenilor politici, dar şi al oamenilor simpli, în aprilie 1918, Adunarea de la Chişinău votează în urale revenirea Basarabiei la patria
mamă. Memorandiştii Transilvaneni mai au de luptat însă câteva luni până ce, în decembrie 1918 consfinţesc visul de veacuri – reîntregirea graniţelor vechii Dacii, refacerea României lui Mihai Viteazul. Atunci, în 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor 
românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Trecut-au de-atunci 96 de ani. Şi-uite cum în anul de graţie 2014, deşi iarna-i grea şi omătu-i mare, ca în fiecare an, de după 1918, românii se strâng laolaltă pentru a-şi cinsti eroii care au făurit România Mare. România „dodoloaţă”, cum a strigat atunci un copil entuziasmat de ceea ce părinţii, moşii şi strămoşii lor tocmai 
făuriseră…
Cu mic, cu mare, purtând în mâini steaguri, iar în suflet emoţii abia născute sau renăscute, ialomiţenii au sărbătorit şi ei ziua naţională a României. Imaginile însă nu reuşesc să transmită emoţia care umplea aerul unei zile care, deşi geroasă n-a reuşit să-i facă pe cetăţenii să stea acasă. Şi iată-i sărbătorindu-şi ZIUA NAŢIONALĂ.