* DSV – ul, DSP-ul şi, nu în ultimul rând, OPC-ul par a nu băga în seamă ceea ce se vede de la o poştă…Cine trebuie să le facă inspectorilor un „control oftalmologic”, se ştie! Ce nu se ştie – deocamdată! – este cât de mare le este acestora (dez)interesul…
Scandalul iscat zilele trecute, ca urmare a faptului că una dintre firmele implicate în acel dosar de evaziune fiscală de peste 50 de milioane de euro (despre are v-am spus într-un alt articol) a livrat unui lanţ de hypermarketuri cantităţi importante, zeci de mii de kilograme de carne alterată, adusă în paleţi în care erau şi excremente de rozătoare, l-a determinat pe preşedintele ANSVSA, Vladimir Mănăstireanu, să iasă în faţa presei şi să precizeze că instituţia pe care o conduce s-a autosesizat în urma informaţiilor oferite de procurori, şi că a demarat o acţiune de verificare a cărnii de pasăre, pe lanţul de distribuţie, urmând ca rezultatele să fie aduse la cunoştinţa consumatorilor. Convinsă fiind de faptul că mascaradă de acest tip se întâmplă periodic (unii zic că-i stratagemă întru decartare, dar eu nu-mi permit a susţine o astfel de părere!) m-am gândit că n-ar strica să încerc o sondare a opiniei publice, astfel încât să aflu cât de mulţumiţi sunt slobozenii/ialomiţenii de carnea de pasăre, şi nu numai de pasăre, căci nici carnea de porc sau alte produse agro-alimentare nu-s mai pe placul consumatorilor.
În vitrinele luminate de neon, refrigeratele produse (pulpe, piept, aripioare, pipoţele, ficăţei şi inimioare) arată ca şi când ar fi fost recent scoase de pe poarta societăţilor comerciale care produc şi comercializează carne de pasăre. În realitate, nu de puţine ori, se-ntâmplă ca gospodinele să aibă neplăcuta surpriză ca, după ce au ajuns cu marfa acasă, să constate că produsele nu-s nici pe departe de-o calitate „superioară” care să justifice preţurile „piperate”. Din motive dintre cele mai diverse, cei mai mulţi dintre cumpărători nu găsesc de cuviinţă că trebuie să reclame (astfel contribuind la înlăturarea unor practici dăunătoare nu numai bugetului, ci şi sănătăţii), mai toţi propunându-şi ca data viitoare să fie mai atenţi la ce cumpără…Atunci când i-am întrebat cine – în afară de ei, desigur! –mai poate fi găsit vinovat pentru faptul că, în special carnea de pui, arată destul de rău (pielea puiului, practic, nu mai este lipită de carnea de pe oase, ceea ce demonstrează nu numai că puii sunt „injectaţi” ci şi că puii au fost îngrăşaţi într-un timp aproape penal de scurt), majoritatea a arătat cu degetul către instituţiile statului care au în responsabilitate – sau, cel puţin, aşa ar trebui! – nu numai etichetarea ci, mai ales, calitatea produselor alimentare. În primul rând, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Pe scurt, DSVSA Ialomiţa, instituţia condusă (de prea mulţi ani, zic gurile rele!) de directorul Puia. Mihai Puia. Convinşi fiind că „e ceva putred” în spatele (in)activităţii salariaţilor DSV, DSP, OPC, cei mai mulţi dintre cei intervievaţi au arătat cu degetul şi către Fisc şi DNA, instituţii care ar putea să se autosesizeze în ceea ce priveşte averile „Organelor” de control, în speţă a celor din domeniul agro-industrial, în speţă al producerii, procesării şi comercializării cărnii de pasăre. La rândul meu, convinsă fiind că nu e normal să nu auzim, chiar din gura directorilor acestor instituţii, despre controalele efectuate – permanent sau periodic – asupra întregului proces de creştere, sacrificare, ambalare, comercializare a cărnii, nu mă pot abţine să nu gândesc că ceva-ceva „miroase a pute” acolo, printre „Organele” alea…
IONICA GHINEA
Eu dau la câini şi pisici câte un tacâm sau o pungă de gâturi la două zile. La tacâmuri n-am observat, în schimb la gâturi, după ce le fierb, degajă un miros urât, nu de puţine ori fiind nevoit să le arunc, animalele doar adulmecându-le. Mirosul este destul de ciudat. Nu a carne stricată, ci a ceva chimic. Să fie de la hrană?! Miroase a petrol, a petrosin, aşa ceva.