Vila „Irina“ din Amara, o „gaură neagră” de 26 miliarde

Amplasat în staţiunea Amara, la doar 8 kilometri de Slobozia şi 125 de Bucureşti, Centrul de pregătire şi perfecţionare profesională, coordonat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin intermediul Penitenciarului Slobozia, găzduieşte activităţi cu precădere ale personalului din cadrul Ministerului Justiţiei şi din unităţile subordonate. Transferat în baza HG 144/1999 din patrimoniul SC Amara SA în cel al Ministerului Justiţiei, reamenajat modern şi funcţional, Centrul dispune de 56 locuri de cazare, o sală de conferinţe cu o capacitate de 65 de locuri, cu toate dotările necesare, un club pentru activităţi recreaţionale precum şi de o sală de pregătire fizică. Pe scurt, aşa ar suna o prezentare a cunoscutei Vile Irina din staţiunea Amara, dar în realitate lucrurile nu stau deloc aşa roz cum le prezintă Ministerul Justiţiei. Aici, statul înregistrează o „gaură neagră“ de peste 26 de miliarde numai în ultimii trei ani!

         Salarii „nesimţite“, cheltuieli aşijderea

Ziarul ŞTIREA este în măsură să vă dezvăluie prin articolul de faţă cum sînt „drenaţi“ banii publici de aproape 15 ani în nişte buzunare ale unor angajaţi ai Penitenciarului Slobozia, fără a exista o minimă eficienţă a activităţii pe care aceştia o prestează. Vina, e drept, nu le aparţine nicicum acestora ci doar unor persoane cu funcţii înalte în statul român care tolerează de ani buni „scurgerea“ de bani publici fără niciun control şi, mai ales, fără ca Vila Irina din oraşul Amara să aducă un minim beneficiu. În realitate, costurile de funcţionare şi întreţinere sînt uriaşe în raport cu veniturile pe care Centrul de pregătire şi perfecţionare profesională din Amara reuşeşte, cu chiu cu vai, să le obţină. Cifrele dezastrului financiar sînt extrem de grăitoare, însă doar profanii nu şi-ar da seama ce se întîmplă de fapt cu banii statului. Spre exemplu, cheltuielile de funcţionare şi întreţinere, numai în ultimii trei ani, au însumat peste 37 miliarde de lei vechi, în timp ce veniturile Vilei Irina au fost infime chiar, de numai puţin peste 10 miliarde lei vechi. Cum de s-au „tocat“ atîţia bani publici în perioadă de criză ne este greu să vă spunem, cert este însă că majoritatea zdrobitoare a banilor s-au dus pe cheltuieli de personal. Adică, din cele 37 de miliarde lei vechi cît a costat Centrul în ultimii trei ani, peste 27 de miliarde au fost numai bani publici care s-au dus fix în buzunarele angajaţilor, deci aproape 75% din totalul cheltuielilor de funcţionare. Dacă mai adăugăm şi cele peste 8 miliarde „topite“ pentru nu ştim ce cheltuieli cu bunuri şi servicii, observăm de ce Vila Irina este considerată o „gaură neagră“ pentru Penitenciarul Slobozia şi Ministerul Justiţiei, „părintele“ bugetar al instituţiei. Cum mama naibii se poate ca sistemul de penitenciare să poată oferi asemenea salarii unui număr redus de personal de la Vila Irina chiar că nu putem răspunde noi şi nici n-am avea de ce, din moment ce şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este chiar un slobozean, Marian Dobrică, momentan detaşat în interes de serviciu la cîrma ANP-ului din postura de succesor al pensionarului Dumitru Andrei, fostul comandant al Penitenciarului Slobozia. Nu, nu aşteptăm un răspuns de genul „greaua moştenire“, domnule Dobrică, şi nici din partea dumneavoastră domnule Valentin Sorescu (noul şef al Penitenciarului Slobozia, venit prin transfer de la Penitenciarul Jilava), ci doar să stopaţi urgent cheltuirea cu nemiluita a banilor publici doar pentru a ţine în viaţă o vilă cu n-şpe angajaţi. Care vilă, găzduieşte numai de cîteva ori pe an nişte cursuri, tot pe banii statului, ale diferitelor ramuri de activitate din sistemul penitenciarelor româneşti. Fiţi siguri că am lecturat şi care sînt acestea, le putem număra pe degetele de la două mîini în ultimii ani, şi nu înţelegem de ce statul şi-ar permite să arunce atîţia bani doar pe „moftul“ de a avea un centru propriu de pregătire la Ministerul Justiţiei cînd se pot găsi soluţii extrem de rezonabile, nu spunem ieftine, dar oricum sub preţul de 37 de miliarde în trei ani, pentru organizarea unor astfel de seminarii. Iar „găurile“ nu se opresc aici, pentru că vom reveni cu amănunte explozive legate de staţia de epurare a Penitenciarului Slobozia şi gospodăria agrozootehnică.

George ŞEITAN