One thought on “Străzi pline de noroaie după fiecare ploaie”
… Ce viata trebuie sa mai fie si asta!
Marturisesc ca am avut norocul sa traiesc intr-un sat, la „strada principala” este drept, care a fost asfaltat cam pe cand eram in clasa 1-a, daca nu ma insel… Asta inseamna ca cu 52 e ani in urma!
… Chiar am avut noroc deoarece mai stiu ca, sant vreo 18 de ani de atunci, vizitand satul natal al mamei mele era inca neasfaltat! De ce?… Poate ca numai eu ma intrebam…
Pe ulitele care serpuiau mai pe coasta in satul meu nu-mi amintesc sa fi mocirlit in asa baltoace si daca am facut-o vreodata, era primavara cand mergeam in padure la cules de cocarai si viorele. Mai stiu ca in asa mal ne-am impotmolit la malul garlii cand am vrut sa ne spalam dupa o asa excursie.
… Ce viata de caine as zice si cine traieste in ziua de azi si refuza sau este incapabil sa gandeasca in ce primitivism sant obligati oamenii sa traiasca ar merita dupa mine o sfanta bataie, rupta din cer, cum se zice!
Macar respectul ar trebui IMPUS unora pentru ca iubirea fata de aproapele lor trebuie sa izvorasca din suflet, altfel este degradata la aruncarea in scarba a unor gogonele de umplut ochii cu praf!
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu asta, dar puteți renunța dacă doriți. Setări cookieACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Prezentare generală a confidențialității
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați pe site. Din aceste cookie-uri, cookie-urile care sunt clasificate ca fiind necesare sunt stocate pe browserul dvs. deoarece sunt esențiale pentru funcționarea funcționalităților de bază ale site-ului. De asemenea, folosim cookie-uri terțe care ne ajută să analizăm și să înțelegem cum utilizați acest site web. Aceste cookie-uri vor fi stocate în browserul dvs. doar cu acordul dumneavoastră. De asemenea, aveți opțiunea de a renunța la aceste cookie-uri. Dar renunțarea la unele dintre aceste cookie-uri poate avea un efect asupra experienței dvs. de navigare.
Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.
… Ce viata trebuie sa mai fie si asta!
Marturisesc ca am avut norocul sa traiesc intr-un sat, la „strada principala” este drept, care a fost asfaltat cam pe cand eram in clasa 1-a, daca nu ma insel… Asta inseamna ca cu 52 e ani in urma!
… Chiar am avut noroc deoarece mai stiu ca, sant vreo 18 de ani de atunci, vizitand satul natal al mamei mele era inca neasfaltat! De ce?… Poate ca numai eu ma intrebam…
Pe ulitele care serpuiau mai pe coasta in satul meu nu-mi amintesc sa fi mocirlit in asa baltoace si daca am facut-o vreodata, era primavara cand mergeam in padure la cules de cocarai si viorele. Mai stiu ca in asa mal ne-am impotmolit la malul garlii cand am vrut sa ne spalam dupa o asa excursie.
… Ce viata de caine as zice si cine traieste in ziua de azi si refuza sau este incapabil sa gandeasca in ce primitivism sant obligati oamenii sa traiasca ar merita dupa mine o sfanta bataie, rupta din cer, cum se zice!
Macar respectul ar trebui IMPUS unora pentru ca iubirea fata de aproapele lor trebuie sa izvorasca din suflet, altfel este degradata la aruncarea in scarba a unor gogonele de umplut ochii cu praf!