* Mai exact 60.237.170 lei RON. Atâta au cheltuit, anul trecut, managerii Spitalului. O fi mult, o fi puţin, o fi de-ajuns? La o astfel de cârcotaşă întrebare, pacienţii ne-ar răspunde, fireşte, dacă nu le-ar fi frică sau lehamite…
Anul trecut, atâţia bani a avut pe mână domnul director Olaru. De unde-a primit 
banii şi pe ce anume i-a cheltuit, aflaţi din rândurile care se înfăţişează azi cititorilor ziarului, rânduri scrise doar pentru c-am vrut să ştie şi cei care plătesc impozit la Fondul de sănătate, ce s-a ales din banii lor. Dintru început fac precizarea că din cele 602 miliarde de lei vechi, vreo 415 miliarde au fost alocate de la Casa Judeţeană de Sănătate (CJAS) Ialomiţa, restul de bani provenind din contractele încheiate de către Spital cu Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Ialomiţa şi, desigur, din bugetul Consiliului Judeţean. Aşadar, împărţite pe „căprării” cheltuielile se prezintă astfel: pentru salarii (şi, probabil, alte sporuri şi-alte „alea, alea” menite a rotunji salariul de bază) s-a cheltuit suma de 29.995.250 lei RON, adică aproape 300 de miliarde de lei vechi, ceea ce nu-i deloc puţin. Vreţi să aflaţi câţi angajaţi are unitatea spitalicească? Ei bine, amintindu-ne ce ne-a declarat de curând domnul Adrian Berbece, directorul economic al Spitalului, titrăm că numărul salariaţilor e în jur de 800. Şi iarăşi nu ne pronunţăm dacă toţi aceştia or fi mulţi, or fi puţini sau ar fi de-ajuns dacă organizarea muncii ar fi cuvântul de ordine al celor din conducere. Aşa încât ne rezumăm doar a vă spune cât s-a cheltuit pentru cele mai vulnerabile dintre bolile care se tratează în această unitate spitalicească de talie judeţeană. Căci e bine de ştiut că sume importante de bani s-au cheltuit atât pentru medicamente cât şi pentru aparatură medicală, instrumentar medical. Aşadar, facem precizarea că dacă pentru medicamentele consumate anul trecut la Unitatea de Primire Urgenţă (UPU) s-au cheltuit destul de puţin, numai vreo două miliarde de lei vechi, pentru medicamentele administrate celor internaţi s-au cheltuit aproape 23 de miliarde. Nu, în această sumă pare că nu intră şi cheltuiala cu medicamentele „boala Pompe” pentru care s-au cheltuit aproape 10 miliarde de lei vechi. Nu intră nici cheltuiala cu medicamentele pentru Sida, pentru care s-au cheltuit alţi aproape 8 miliarde de lei vechi, şi nici banii pentru dializă şi pentru TBC, sumă care nu înseamnă decât puţin peste un miliarde de lei vechi. Şi nu, în aceşti bani nu intră şi cheltuiala cu medicamentele pentru oncologie, pentru cei trataţi de cancer cheltuindu-se, separat, peste 23 de miliarde de lei vechi. Că veni vorba despre Secţia de oncologie unităţii spitaliceşti, atragem atenţia conducerii că nu-s deloc puţini cei care cred că a cam venit vremea ca să înţeleagă şi un anume domn’ doctor că, atâta timp cât purcoiul acesta de bani provine de la cei care muncesc şi care, poate, au rude bolnave, nu-i tocmai normal ca ’mnealui să se comporte cu pacienţii taman ca şi când ar avea de-a face cu niscaiva vite, nu cu nişte oameni amărâţi „ca vai de ei”… Cum însă azi nu mi-am propus a titra despre comportamentul neomenesc al unora dintre cadrele medicale, revin la cifrele care reliefează cheltuielile alea care câteodată mai nasc şi bănuieli, mai ales când „pe la colţuri” se bârfeşte că, după ce s-au folosit de „sculele” medicale din Spital, unii medicii cheamă pacienţii şi la cabinetele lor particulare. Vreţi să ştiţi cât au costat „sculele” care s-au achiziţionat anul trecut? Ei bine, pentru aparatura medicală, respectiv instrumentar medical s-au cheltuit peste 15 miliarde de lei vechi. Ce s-a făcut cu diferenţa de bani până la nivelul a 600 de miliarde de lei câţi s-au cheltuit anul trecut în acest Spital, bunăoară, câţi bani s-au cheltuit pentru curăţenia saloanelor şi, mai ales, pentru hrana pacienţilor, recunosc că nici n-am căutat cu tot dinadinsul să aflu, căci mi-a fost teamă ca nu cumva să mă simt obligată a avea o atitudine de-a dreptul cârcotaşă, astfel atrăgându-mi şi mai tare oprobriul celor care lucrează 
în Spitalul de Urgenţă din Slobozia. Totuşi, cum cheltuielile de investiţii „mi-au ridicat la plasă” mari semne de întrebare, cum nu-mi place să rămân neştiutoare, musai să aflu pe ce s-au „tocat” atâtea şi-atâtea alte zeci de miliarde de lei vechi, ce-i drept, alocate din bugetul Consiliului Judeţean şi nu de la Casa de Sănătate. Până ce veţi afla cât au costat „proptelele” alea pe care pare că se sprijină Spitalul (în realitate, nimeni nu garantează că, în caz de cutremur, acestea va feri clădirea de la prăbuşirea, altfel, inerentă din cauza „vârstei” unităţii spitaliceşti), n-aveţi decât să le analizaţi şi dumneavoastră („ochiometric”, desigur!) cât să vă faceţi o părere despre cât ar putea să coste drugii ăia de fier vopsit în roşu PSD-ist.
IONICA GHINEA