* „Sunt prea mulţi mici fermieri şi prea subvenţionaţi marii fermieri. Mai cu seamă că micii şi marii moşieri nici nu plătesc cine ştie ce impozite şi nici nu-s controlaţi la cantitatea şi, mai ales, calitatea produselor agricole recoltate şi vândute „la negru”.
Este părerea celor care muncesc în alte sectoare ale economiei naţionale. Este părerea celor care se consideră mult mai mult impozitaţi decât sunt impozitaţi (?!) fermierii al căror număr a crescut exponenţial, subvenţiile fiind nu numai „filon” de îmbogăţire a multor „băieţi deştepţi” ci şi un „izvor” din care se alimentează puşculiţele de partid… Sunt mulţi anii de când tot scriu că, deşi ne informează (pentru ca noi, la rândul nostru şi, mai ales, pe cheltuiala noastră nesubvenţionată, să-i informăm pe cetăţenii deţinători de terenuri agricole) despre faptul că au de primit aceste sume, deloc modice, de bani publici, birocraţii APIA Ialomiţa nu ne spun ni-cio-da-tă, nu cine sunt, nominal, beneficiarii dar, măcar, care-i suma de bani încasată de către atâţia şi-atâţia fermierii ialomiţeni. Fiecare director perindat pe la conducerea APIA Ialomiţa a promis presei ne(a)servite, că va comunica onor conducerii APIA central că această lipsă de transparenţă a ajuns nu numai să nască mari semne de întrebare, ci chiar să deranjeze! Din păcate, absolut toţi cei care, vremelnic, au ocupat funcţia de director al APIA Ialomiţa n-a catadicsit nici măcar să desfăşoare conferinţe de presă menite a ne lămuri şi pe noi, jurnaliştii, pe ce ne-au cheltuit atâţia bani. Sigur că, la o adică, directorii se pot disculpa sau, măcar, ne pot replica tăios că puteam să-i întrebăm şi, în mod sigur, ei ne-ar fi răspuns! Numai că şi noi, ziariştii, am putea răspunde unui asemenea virtual răspuns, că suntem rezervaţi şi, mai ales, bănuitori în ceea ce priveşte afişata lor disponibilitate în a ne informa. Fără teama că greşesc îndrăznesc chiar a le spune că am impresia că pe asta şi mizează ’mnealor: pe faptul că n-avem cum să combatem câtă vreme nu aflăm, la timp şi complet, nici despre câte toate se petrec prin actele financiar-contabile ale APIA şi nici despre prea multe „forme de sprijin” acordate nu numai „fără număr, fără număr” ci şi subtil direcţionate, mai cu seamă către unii dintre fermieri, către unele dintre persoanele fizice, către unele dintre Asociaţiile agricole şi, desigur, către unele dintre Societăţile Comerciale cu profil agricol.
Pe „căprării” cheltuielile se prezintă astfel:
Din cele peste 44 de milioane de euro, suma totală reprezentând plăţi „scheme de sprijin (subvenţii) de la bugetul naţional plătită de APIA Ialomiţa a fost în anul trecut de nu mai puţin de fix 59.175.243,31 lei, ceea ce în lei vechi sare de 590 de miliarde de lei vechi. Dar, staţi! Că mai sunt şi cele peste 170 de miliarde de lei vechi „scurse” pe motorina utilizată în agricultură. Şi mai sunt şi cele peste 410 miliarde de lei vechi „zburătăcite” în „favoarea bunăstării păsărilor şi/sau porcinelor. Cum spuneam în titlul acestui articol, pentru traiul bun al celor care, altfel, nu mai prididesc să se tot plângă că „agricultura-i loterie, depindem de vreme şi de subvenţiile care, în România, sunt mult mai mici ca-n alte ţări” s-au cheltuit şi anul trecut imense sume de bani publici, bani provenind mai mult din impozitarea altor domenii de activitate şi imoral de puţin din impozitarea producţiei agricole şi, bineînţeles, a profitului agricultorilor. Şi când nu puţini sunt cetăţenii care au înţeles că mulţi dintre salariaţii APIA, destul dintre salariaţii altor instituţii ale statului şi, nu în ultimul rând, foarte mulţi dintre politicieni încasează subvenţii, cum să nu fie din ce în ce mai mulţi şi cei care să încerce să se opună subvenţionării agriculturii?
Domnul Stoian promite şi el…
La scurt timp după ce a fost repus în funcţia de director al APIA Ialomiţa, ca una care se simte frustrată în dreptul de a fi informată despre destinaţia pe care o au banii publici lăsaţi pe mâna hoardelor de directori peste instituţiile statului, l-am apelat telefonic pe domnul Stoian şi l-am rugat să înţeleagă că a devenit de-a dreptul enervantă transmiterea către mass-media a statisticilor de nivel naţional, în timp ce informaţiile de nivel judeţean noi trebuie să le obţinem numai înaintând către APIA Ialomiţa o adresă cu întrebări ale căror răspunsuri le obţinem numai prin bunăvoinţa celor de la Bucureşti. De asemenea, ca şi-atunci când a mai fost director, l-am rugat să ia în considerare faptul că APIA Ialomiţa încă nu are site, deşi de ani de zile ni se tot promite că va fi înlăturat acest mare dezavantaj pentru aplicarea Legii Transparenţei decizionale, în avantajul informării opiniei publice. Amabil din complezenţă, domnul Stoian a ţinut să ne asigure că are nu ştiu ce promisiuni din partea mai-marilor săi şi, desigur, că în cel mai scurt timp, va remedia acest neajuns…Numai că noi (şi ca noi mai sunt şi atâţia şi-atâţia alţi cetăţeni, fiţi sigur, domnule Stoian!) nu mai avem răbdare şi ne-am şi săturat să nu ştim cine, anume, sunt fericiţii câştigători care, an de an, de 23 de ani încoace, tot înşfacă importante sume de bani, şi-apoi ne vând, nefiresc de scump, produse de-o calitate cel puţin îndoielnică. Aşa încât, cu cât ne este mai greu să „prindem urma” diverselor „Măsuri” şi a diverselor „Scheme” (de sprijin, cică!), cu-atât mai mult vom vrea să devoalăm numele şi purcoiul de bani pe care au pus şi continuă să pună mâna, nu bietul ţăran care lucrează ogorul ci „bieţii” latifundiari şi fermieri, adică moşierii şi boierii zilelor noastre. Că doară nu credeaţi că odată cu dobândirea aşa-zisei democraţii, chiaburimea parvenită, nu-şi va (re)căpăta domeniile…statului, nu? Spun asta, gândindu-mă la zecile de miliarde de lei vechi pe care, după ’89, an de an, le-au tot încasat „băieţii deştepţi”, unii dintre ei având azi vechime şi, mai ales, funcţii înalte în politică, aşa cum este, de exemplu, domnul Viorel Nica, actualul preşedinte al Organizaţiei PSD Feteşti. Ca să fim corecţi şi, mai ales, echidistanţi, în contrapondere, îl amintim aici şi pe domn’ Marinică Cazacu, penalul din fruntea PDL-iştilor ialomiţeni. Şi-i amintesc fiindcă, dacă stai de vorbă cu ei, îi poţi auzi cum se plâng că n-au timp nici să mănânce (te pomeneşti că bârdâhanele alea scăpate de sub controlul curelelor or fi siliconate?) de cât de multă treabă au ei pe câmpuri, în oricare anotimp… Revenind, transmitem – încă o dată! – domnului director Stoian Florea că ne vom strădui ca, în fiecare lună (şi ori de câte ori va fi cazul!) să vă adresăm, ÎN SCRIS, întrebări legale de toţi cei pe care-i descoperim ca fiind abonaţi la banii APIA. Nu de alta, dar noi nu mai credem demult în promisiuni, domnule director!
IONICA GHINEA