Deşi, mai mult ca sigur, habar nu are cât de precară este starea tehnică şi fizică a instalaţiilor, Octavian Ciobanu, liderul de sindicat al angajaților Chemgas, se hazardează să dea speranţe celor care ar vrea să se întoarcă să lucreze în Combinatului Chimic Slobozia, judeţul Ialomiţa. Prin târg oamenii vorbesc că unii salariaţi au şi fost anunţaţi să se prezinte la Biroul „Personal”…
Anunţul guvernanţilor, privitor la plafonarea preţului gazelor naturale i-a dat ghes patronului-miliardar în euro, binecunoscutul Ioan Niculae, să „arunce nada” folosindu-l pe liderul de Sindicat drept „trompetă”. Şi-uite aşa, prin viu grai, cetăţenii municipiului şi locuitori ai comunelor 
limitrofe, au aflat că e posibilă repornirea Combinatului. Doar că…
Oricine trece pe drumul naţional ce leagă municipiul Slobozia de Autostrada Soarelui, pe la Drajna, poate vedea în ce hal de degradare a ajuns ceea ce, cândva, era renumitul Combinat de Îngrăşăminte Chimice (C.I.Ch), unitate economică de elită, ce asigura loc de muncă pentru peste 3000 de angajaţi.
C.I.Ch, apoi AMONIL, mai apoi CHEMGAS, denumiri care, dacă ar fi să ne luăm după gura lumii (slobodă!) am crede şi noi că au fost schimbate, nu numai pentru că s-a schimbat acţionariatul, ci şi pentru a li se mai pierde urma unor „docomente” financiar-contabile! În sfârşit, deoarece istoricul devenirii acestei firme, noi am tot scris (pe site-ul ziarului Ştirea puteţi citi mai multe articole, cel mai recent putând fi vizualizat la adresa https://www.ziarulstirea.ro/chemgas-slobozia-salariati-neplatiti-datorii-la-stat-poluare-cat-cuprinde/ ), azi nu mai pritocim pe acest aspect. Ne facem, însă, datoria de a supune atenţiei celor îndriduiţi să controleze una, alta, că în rândul opiniei publice există o suspiciune „rezonabilă” şi cu privire la fenomenul de într-ajutorare tovărăşească” între firmă şi AJOFM, pe segmentul angajării muncitorilor, specialiştilor, din rândul celor daţi în şomaj..! Cum mulţi dintre cetăţeni au aflat că AJOFM poate susţine în plată salariile angajaţilor din rândul celor aflaţi în evidenţele instituţiei, unii dintre ei au şi pus de-un scenariu în care „actorul din rolul principal” iese mai mereu în câştig, şi mereu în dauna statului! Şi ne mai arătăm încă o dată îngrijorarea faţă de mediul (aerul, dar şi apa noastră cea de toate zilele care-i extrasă din puţurile din apropierea instalaţiilor) care, negreşit, cu-atât mai mult fiindcă sunt vechi instalaţiile, va fi şi mai viciat decât în urmă cu câţiva ani, atunci când noi atenţionam GARDA DE MEDIU că, zi de zi, oraşul „zace a boală” sub un vizibil nor de noxe!
IONICA GHINEA