Primăriţa comunei Sfântu Gheorghe – imagine bună pe bani publici

Când, în campania electorală, madam Livia Gomes m-a contactat telefonic spre a-mi propune să-i găzduiesc în paginile ziarului măcar o pagină-două de publicitate electorală, printre alte păreri ştiu că i-am spus şi că trebuie să-i intre bine-n cap că eu nu am mai scris despre ea şi comuna pe care a condus-o încă un mandat deoarece mi-am zis că dacă locuitorii comunei au ales-o şi-a doua oară, atunci înseamnă că ştiu ei ce este mai bine pentru ei, iar mie nu-mi rămâne decât să le zic să se „spele cu ea pe cap”, la o adică! 

Mai apoi, lucrurile s-au precipitat, doamna n-a mai avut nevoie de serviciile mele dacă tot auzise că n-aş avea nimic împotriva ei ca şi candidat pentru încă un mandat… Ştiind că Mădălin Teculescu imi este în graţii doar pentru că a avut oarece atitudine, în comparaţie cu „poziţia ghiocelui” pe care au adoptat-o, de multe ori, consilierii Opoziţiei, madam Livia Gomes a jubilat pe toată perioada campaniei electorale. Doar că, aşa cum se întâmplă în perioada alegerilor, nu puţini politicieni şi cetăţeni vin să ne spună multe şi, uneori, deloc mărunte…

Mandatul şi aproape miliardul pentru… presă 

Asta n-am mai spus cei care au tras concluzii pripite în ceea ce priveşte bănuitele sume de bani pe care, chipurile, eu le-aş fi încasat de la fosta primăriţă, tocmai pentru a o prezenta ca pe-o candidată ce-a fost: că alţii au prestat contra…cost!  Supărată de-un aşa afront, mai ales că auzisem că însăşi madama s-a lăudat că „a cumpărat presa”, în chiar timpul campaniei electorale am scris întrebări şi le-am înregistrat oficial întru aflarea sumelor de bani cheltuiţi cu răsplata serviciilor presatate de către jurnalişti acestor vremuri… În ciuda banilor publici „tocaţi” pe imaginea difuzată în presă, madama n-a mai fost (re)aleasa locuitorilor comunei, iar domnul Teculescu (pe care-l şi „încondeiasem între timp, dar nu din machiavelice cauze, ci fiindcă mi s-a părut corect „atacarea” unui subiect al cărui protagonist era) i-a luat locul, reaşezându-se pe scaunul de primar. Fiind nevoit a respecta legea 544, primarul Teculescu a fost cel care a răspuns întrebărilor noastre, cu privire la bugetul comunei, realizările investiţionale şi, desigur, cheltuielile cu presa. Aşa se face c-am aflat că având pe mână, an după an, câteva zeci de miliarde de lei vechi, madama a alocat presei, sume, după cum urmează: în anul 2012 – 87 de milioane de lei vechi; în anul 2013 – 210 milioane; în anul 2014 – 240 milioane; în anul 2015 – aproape 300 de milioane de lei vechi. Este posibil ca unora să nici nu li se pară mari aceste sume. Când, însă, aceste sume sunt raportate la bugetul local şi, mai ales, la necesitatea şi oportunitatea cheltuirii lor, ele nu mai par decât un mijloc prin care fosta primăriţă şi-a (a)servit presa, astfel imaginea ei fiind (ne)prezentată în mass-media. Faptul că madama a încercat să-mi inducă ideea că la mijloc ar fi vorba despre abonamentele pe care primăria le-ar fi făcut la ziarele locale, mă determină să-l rog pe actualul primar, ca şi pe toţi ceilalţi primari, să ţină cont de faptul că 1 – 2 abonamente de la fiecare publicaţie, NU pot costa mai mult de 2 – 5 milioane de lei vechi. Deci, socoteala pe care şi-a făcut-o doamna Livia Gomes, atunci când mi-a răspuns, cu tupeu, că a făcut abonament şi la ziarul Ştirea, nu se potriveşte cu calculele mele matematice. Căci, oricum am calcula, mai mult de 50 – 70 de milioane de lei vechi, n-avea de ce cheltui cu presa, spre informarea cetăţenilor interesaţi să afle ce mai scrie presa despre ce mai întâmplă în judeţ. Este lucru ştiut că mai toţi primarii aleg ca, an după an, să „spargă” sute de milioane de lei folosind felicitările ocazionate de diverse Sărbători, drept „paravan” pe după care se „zămisleşte” o imaginea aceea de… „ gospodarul satului care a mai făcut câte ceva”.

Din motive financiare, deşi ne dorim să abordăm cât mai des subiecte ce ţin de viaţa satului, nu reuşim să ajungem în localităţile judeţului atât de des pe cât ar trebui ca să putem fi „la curent” cu toate câte se întâmplă şi pe-acolo, nu numai în Slobozia, locul în care pritocim toate „măreţele realizări”. Mulţi primari pe asta şi mizează; pe faptul că nu-i prea vizităm şi, deci, aflăm târziu sau poate deloc despre lucrările ce poartă pecetea „edilitar-gospodpăreşti”, în fapt ele nefiind altceva decât „permutări şi aranjamente” ce-au fost matematic puse la socoteala aia…care, spre disperarea unora, nu se potriveşte întotdeauna şi, câteodată, chiar dă cu rest de plată…! Că veni vorba despre „realizările măreţe”, văzând Lista de investiţii aprobată de consilierii locali, investiţii ce au fost sau nu înfăptuite în comuna Sfântu Gheorghe, acum că s-a schimbat primarul, consideraăm că nu mai are rost să „dezgropăm morţii” dacă poate face asta actualul primar, pe motiv că aşa şi trebuie odată cu operaţiunea de predare – primire, operaţiune ce trebuie efectuată întru „descărcarea gestiunii”…Dacă nu, atunci, despre ce-a găsit în documente şi „pe teren”, domnul Teculescu ne va răspunde, cu siguranţă, când îl vom întreba!

IONICA GHINEA